Am să te scriu în mii şi mii de rânduri
Până în ceasul ce m-o-nchide-n patru scânduri,
Iar trupul meu ce-o zace atunci închis
Va fi în libertate, prin gândul ce te-a scris.
Am să te scriu în mii de feluri şi de stări
Zburând spre cer şi coborând în haos fără scări,
Zbierându-ți... durerea nebuniei în tăcere
Şi liniştea sorbită din şoapte de plăcere.
Am să te scriu aşa cum te-am citit,
Bărbatul bun... şi rău de gelozie, pe care l-am iubit,
Care îmbrățişa timid, speranța fericirii
Stângând din tot veninul vieții, stropii iubirii.
Am să te scriu în țipete şi şoapte
În clipe acoperite de tristețe şi gânduri dezbrăcate,
În Tu şi Eu zâmbind prin vise şi coşmaruri, goi
În dragostea şi dorul ce-a ars mocnit în Noi.
Am să te scriu aşa cum simt că eşti
Cu tot ce faci şi ce-ți doreşti să mai trăieşti,
Cu iadul care arde nebuneşte-n tine
Şi raiul ce-l aşezi cu drag... în mine.
Am să te scriu cu tot... dar cu iubire
Şi am să spun la toți, că tu...doar tu
Ai fost şi-ai să rămâi, adevărata fericire.
Ana Soare
