CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Eveniment > Cronici >  




Autor: Ana Podaru         Ediţia nr. 2809 din 09 septembrie 2018        Toate Articolele Autorului

Drama expresionistă blagiană în poemul tomescian ,,O altă Ană,,
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Drama expresionistă blagiană în poemul tomescian ,,O altă Ană,,  
  
Ana PODARU  
  
 
  
După drama expresionistă blagiană din 1927 în care Meşterul Manole săvârşeşte suprema jertfă pentru creaţie zidind-o pe Mira(legendara Ana) între zidurile unei mănăstiri iată-ne în faţa unei alte drame existenţiale, profund filozofică al volumului ,,O altă Ană,, apărut la Editura Art Creativ, Bucureşti-2018 sub semnul scriptic al Danielei Toma, născută sub zodia scorpionului-27.10.1966 la Braşov. Urmând cursurile Universităţii ,, Lucian Blaga,, Sibiu, Facultatea de litere, Daniela îmbrăţişează cu pasiune meseria de profesor de limba română iar din dragoste pentru arta creatoare înfiinţează Editura Art Creativ.  
  
Debutează în literatură cu ,,Lumina din suflet,, 2004-poeme şi după o lungă pauză revine în forţă cu ,,Plânge timpul în palme,, la editura Inspirescu 2013, an în care apar în că două volume: ,,Mă numesc doi,,- Editura Rovimed Publichers, Bacău şi ,,Forma paşilor pierduţi,, Editura Transilvania Publichers. Continuă şirul sensibilităţii artistice cu ,,Evanghelia după mine însămi,,-2014-Editura Rovimed Publichers, Bacău...,, Ziua când am semănat cu tine,,- declaraţii lirice explicate de Ionuţ Calotă, Editura Art Creativ, Bucureşti 2014, volum ce obţine locul III în topul celor mai frumoase cărţi ai anului 2015. Tot la aceeaşi editură apar volumele: ,,Când vorbesc în numele meu,, 2016 şi ,,fragile,,2017. Apare în prestigioase reviste sub egida USR ca ACOLADA sau ANTARES fiind şi coautoarea numeroaselor antologii. Scrie numeroase prefeţe şi înfiinţează împreună cu Ionuţ Calotă Cenaclul de urgenţă, proiect devenit reper cultural. Nu ocoleşte revistele şcolare nici Caietele Blaga unde devine coautor, Eitura ALTIP, Alba Iulia 2012.  
  

O altă Ană însă devine lucrarea ei de suflet, o Ană din a ,,cărei cămaşă de lut curg şiruri nesfârşite de oameni,,. În cele 42 de pagini ale poemului ,,O altă Ană ,, Daniela Toma crează cu modalităţi expresioniste portretul femeii contemporane, spiritul blagian fiind invocat de a ieşi din ziduri pentru a ,,dezmorţi aerul,, spirit în care personajul principal închisese în sine un ,,alt om ce îi surpase amânările aşezându-le într-un leagăn sub care a semănat cuie în loc de iarbă,,... portretul femeii din zilele noastre, cea cu o mie de gânduri, trecută prin cele mai mari încercări existenţiale, cu greutăţile vieţii şi suferinţele ei. De această dată cele 77 de ziduri blagiene se prăbuşesc în templul cărnii ei în care tabloul cu promisiuni devine colivia propriilor vise din care ,,lutul se adapă atât de târziu,,. Chinurile şi frământările autoarei reies din ,,trupul care cântă pe stradă adunând nălucile să-i spele eşarfele fluierând în timp ce o parte mai obraznică ce seamănă cu umbra ei o părăsea deseori punându-i în cârcă o pădure de păsări galbene,,.

Ambrose Bierce spunea despre mireasă că este o femeie ale cărei frumoase perspective au rămas în trecut şi într-,,O altă Ană,, mireasa apare sub semnul bucuriei efemere, a unui vis spulberat încă de la îmbrăcarea rochiei iar eleganţa feminină este subliniată prin apariţia pantofilor roşii aşa cum spunea şi Dana Ene în Crepuscul ,, pantofii aceaia roşii lăcuiţi nu îi mai găsesc, pe tălpile lor desenasem cândva ochii unei egrete, încălţându-i pavam strada cu zbor,, în timp ce în poemul ,,O altă Ană,, corpul autoarei îmbătrâneşte brusc părând o vietate ciudată ce bate aerul şi-l împrăştie deasupra lui, o vietate pe care nu o mai recunoaşte după o îmbătrânire prematură. ,,Mă trag cu mâinile de păr şi pielea mi se aprinde pe faţă,, spune autoarea privind fără ochelari în trupul ei de ieri regăsindu-se în femeia ce aşeza trepte în formă de inimă până la cer cununându-se cu tot neamul statuilor visătoare. Aş acum Blaga reconstruieşte universul arhietipal cu mijloace estetice expresioniste redefinind femeia prin actul jertfelnic şi Daniela Toma ne construieşte universul femeii moderne semnalând amărăciunea suferinţelor ei prin praful de pe rochia de mireasă luând cu împrumut ,,zăpăceala şi nopţile albe,,. Bestia cu chip de om ,,apare totdeauna la numărul nouă în rândul din faţă,, în timp ce Ana dansează pe nisip cu focul din lăuntrul ei, pe o muzică greşită, într-o cameră goală plecând mai apoi în lume fără îmbrăţişarea amiezii, cu strigătul împietrit ţinând în mâini o bucată de piatră. Iată că în acest mirific poem Daniela se lasă zidită prin intermediul personajului principal într-o umbră mai înaltă decât ea privită de o altă Ană ce o va atinge cu degetele de lut şi o va zdrobi. Simbolistica renaşterii o găsim şi în poemul tomescian ,,femeia pasăre transformându-se în femeia femeie în timp ce aripile ei curg peste strigătul sângelui,, în timp ce rochia Anei ,,învaţă să tacă lipindu-se de zid până devine una cu el,, primin întunericul înăuntrul ei prin crăpăturile uneia dintre mâneci. Zidul apare şi în poemul ,,O altă Ană,, ca un obstacol în calea fericirii, zidul fiind chiar templul sufletului prin care olarul a modelat fiinţa umană, femeia care nu poate fi ,,decât un lung şir de ziduri în care toţi ceilalţi se ţin de mână ca să adoarmă,,... oameni dragi zidiţi în suflet pentru eternitate din prea multă iubire. Totuşi gura lumii devenită privighetoare sacrifică femeia ştirbindu-i frumuseţea sufletească coborând-o în infernul unei camere goale în care lumina nu pătrunde. Cu o sensibilitate ieşită din comun caracteristică zodiei scorpion Daniela Toma sculptează tema iubirii în poemul ,,O altă Ană,, în timp ce ,,cineva ridică un zid cu mâinile ei surpând amânările una câte una,,... iar ea riscând să devină un sentiment, dar nu unul oarecare ci unul înălţător- IUBIREA. Apar femeile străine ce-i poartă rochiile ca pe nişte tufe de liliac, înşelătoare, punând paranteze începutului şi sfârşitului strigând întruna...,, salvaţi-vă! harta oaselor voastre s-a deghizat în călugăr,, pedepsite prin incendiere din care una scapă strigând înfundat...,, Ce faceţi? n-aţi omorât-o încă pe aia?... autoarea fiind aşezată în şiruri lungi pentru execuţie scăpând de acest chin amăgindu-se cu o bucată de ciocolată neagră.

,,Ochii îs doi şi-s trişti, d-apoi inima singură,, spunea Grigore Vieru în timp ce Isac Newton spunea că,, Oamenii sunt singuri deoarece construiesc ziduri în loc de poduri,,... regăsim şi aici motivul singurătăţii în care apa limpede vorbeşte subţiind lumina, timp în care autoarea trasează linii lângă un zid tăcând la auzul apei că va rămâne singură femeia singură personificată printr-un şuvoi de sânge ce se scurge de sus oferindu-i celui care a jertfit-o o cupă cu vin. Garoafa măritată de mai multe ori cu un deal gol-puşcă şi fără căpătâi ne recompune durerea eşecului femeii abandonate ce-şi strânge cu durere la piept rochia de mireasă. Drama existenţială a unei femei aflate la a doua tinereţe se răstrânge pe sufletul însingurat al fiecărui om aflat în suferinţă ce rămâne fără grai strivindu-şi ,,celălalt EU sub piciorul drept,,. Autoare spune că l-a văzut pe Dumnezeu aşezând răsărituri împrejurul Anei doar că mâna Lui îi izbeşte liniştea de asfalt încurcând-o în braţe în inimi învăţând-o să fie supusă, ea desenează pe toţi pereţii casei linguri de lemn cu care să împartă lumina în porţii mari hrănind chipuri e-o acoperă cu sărutări întrebându-se: dacă Dumnezeu ar fi fost femeie?... ei, iată că dacă ar fi fost pentru o zi femeie aripile ar fi crescut din cămaşa de lut al Anei descoperindu-i zborul, astfel ,,dintr-o aripă curg şiruri esfârşite de oameni pe care Ana trebuie să le poarte chiar dacă o dor încheieturile,,... ce frumos ne descrie poemul tomescian suferinţa femeii creând portretul Anei care te sărută cu aripi de iarbă şi stele... ,,aripile de cărămidă botezându-le înăuntrul ei,,... atunc când ,,zidul devine icoană în care aripile ei se odihnesc,,.

Ca şi în lucrările marilor scriitori clasici motivul umbrei ne urmăreşte şi-n acest poem, umbra fiind, pe de o parte, ceea ce se opune luminii, iar pe de alta - însăşi imaginea lucrurilor trecătoare, ireale şi schimbătoare, într-O altă Ană umbra este când un şerveţel boţit când un animal închipuit de companie ce muşcă din propriul corp autoarea dorind ca după plecarea ei să nu uite nimic din trup aici sub glasul bufniţelor tinere ce ,,împrăştie duhul ploii,,. Captivitatea în oglinda din care cad oameni mici o face să simtă nevoia să-şi spele mâinile în toiul nopţii căutând o insulă pe care să se întoarcă alături de alte Ane mai mici înşirând semne alese de Dumnezeu, dar tot cu gândul la sentimentul suprem-IUBIREA, fără de care tristeţea sapă răni nevindecabile. La sfârşitul poemului invocă spiritul copilăriei căutând punctul de unde începe iubirea. După eterna suferinţă apare necunoaşterea sinelui în timp ce ,,parcă toţi mă cunosc în afară de mine,,... spune autoarea sfârşind cu imaginea chipului de lut neabandonat în care se reîntoarce cu ,,pantofi noi, botezaţi duminica,,. Să ne întoarcem şi noi privirile spre poemul tomescian în care femeia sacrificată, zidită în propria durere ne creionează un tablou rupt din realitatea cotidiană.

Referinţă Bibliografică:
Drama expresionistă blagiană în poemul tomescian ,,O altă Ană,, / Ana Podaru : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2809, Anul VIII, 09 septembrie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Ana Podaru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ana Podaru
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!