Fluturele
Ana Podaru
Am fost un fluture iubit cu dor de primăvară,
pe-o floare rară-am adormit în fiecare seară,
m-am învelit cu cerul gol dar presărat cu stele,
simțind în zorii-acestei vieți că zilele-s prea grele,
dar m-am spălat de mii de ori cu roua de pe frunze
și m-am hrănit îndestulat cu seva lor pe buze,
când razele-mi dădeau ocol aveam pe aripi lumea
și mă-nălțăm cutreierând poienile, pădurea...
am poposit de multe ori pe floarea din fereastră,
în gândul oamenilor buni, în gândul dumneavoastră,
și am simțit în trupul meu al dragostei fior...
iubirea voastra mi-a fost leac, m-a vindecat de dor.
De ce sunt fluturii sortiți să aibă aripi grele?
Când curcubeul prin culori îi apără de rele,
De ce trăiesc așa puțin când universul plânge?
Cu ei e totul mai ușor și nu mai curge sânge.
