Prieten drag, cu tine împreună, călătoresc de-a pururi pe acelaşi drum,
Prin arşiță, prin soare sau furtună, prin tot ce-n viață calea ei adună.
De-am şchiopătat, mi-ai fost toiag;
Când am căzut, m-ai ridicat chiar dacă dojenit-am fost pentru căderea mea.
Prietenia ta mi-a luminat calea ca o făclie,
Şi azi încă e-aici, la fel de vie,
Însoțitoarea mea-n a anilor şirag....
Prieten drag, dacă vom fi purtați spre galaxii în vremuri diferite, ştim amândoi,
Lumea aceasta nu va mai fi la fel de bună, va fi lipsită de culoare şi lumină,
Dar eu din infinit te voi veghea,
Să poți să umpli cupa vieții ca-n timpul când prietenia mea ți-era un adăpost,
Când razele de soare clocoteau,
Ori poate ape repezi se învolburau,
Prietenia mea, la fel ca şi atunci, te va învigora....
