CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Beletristica >  





Să iubim limba strămoșească!
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Ana- Cristina POPESCU  
  
 
  
Să iubim limba strămoșească!  
  
 
  
Monodramă  
  
 
  
Decorul: O bibliotecă  
  
Personajele: Un licean  
  
 
  
Liceanul (plimbându-se prin cameră cu o carte în mână și citind): „Mult e dulce şi frumoasă / Limba ce-o vorbim, / Altă limbă-armonioasă / Ca ea nu găsim. / Saltă inima-n plăcere / Când o ascultăm, / Şi pe buze-aduce miere / Când o cuvântăm.“ (Lasă cartea pe un birou unde se află câteva cutii cu suc și câteva prăjituri. Citește pe cutie.) Apple juice. Carrot juice. (Citește ce scrie pe ambalajul prăjiturilor.) Double Up Big Cake, chocolate sauce, bubly milk. (Abandonează dulciurile și se așază pe un scaun.) Cu ceva timp în urmă credeam că fiecare produs are un nume ciudat ce avea legătură cu imaginația autorului. De când am început să studiez limba engleză la școală, am înțeles mai bine ce se întâmplă. Am uitat dulceața limbii române. Poate dorește cineva să-mi spună că produsele nu au marcă românească. Fals! Peste tot unde-mi întorc privirea într-un mare magazin observ produse românești, dar străine de limba națională. E bine că producătorii mai desenează câte un măr, câte un morcov (arătând spre cutiile cu suc), ca să mai înțeleagă și Ion ce să cumpere. Am mers într-o zi la baia unui restaurant. Men and Women. Ce-i drept erau și imagini, pantaloni și fustă. Măcar așa nu greșesc locul adevărații români. Poate patronii restaurantului au dorit să facă economie de litere pentru plăcuțe mai puțin costisitoare care să indice unde este baia? Men, trei litere, bărbați, șapte litere, women, cinci litere, femei, tot cinci. În restaurant am cerut un Meniu, ca să-mi comand o băutură răcoritoare. Căutând ceva mai deosebit am observat Ice cream juice. De ce nu au scris Suc de înghețată, pentru ca să înțeleagă tot românul? Poate nu era prea atractiv numele sucului. Mai bine să-l lase pe Gheorghe să-l comande și să spere la cine știe ce miracol răcoritor. Poate Gheorghe nici nu ajunge într-un restaurant. Nu are timp să lenevească la o masă cu un pahar de Ice cream juice nici măcar iarna, căci animalele cer mâncare și așternut curat, dacă mai are animale, pentru că cei mari s-au cam ocupat de tot lucrul. Au luat pădurile, dealurile și munții pe unde-și păștea Gheorghe animalele. Au devenit stăpâni. Au tăiat pădurile. Pe munți au făcut pensiuni și au dărâmat stâna atât de cunoscută de oamenii muntelui. Acum și natura, locul în care orice vietate zburda în liberatate, e sub stăpânire. Nu mai are voie Gheorghe să bată drumurile cunoscute din moși - strămoși. Copacii au apus sub lovituri de topor, acei coloși ce știau toate dorurile românilor, toate bucuriile, suferințele și ostenelile lor, Gheorghe se usucă uitat într-o casă dintr-un sat părăsit. Rădăcinile, doar rădăcinile au rămas să grăiască peste veacuri. Și ce nume frumoase aveau românii noștrii! Majoritatea le reflecta abilitățile sau neamul Ana lui Cojocaru, Maria Lupu. Astăzi nu mai poți afla ce hram poartă cineva după nume. Daren, Devis, Darrin, Amber, Darla, Ribana. Nu mai știi nici dacă-i român, nemț, ungur sau țigan. Cu cât mai ciudat e numele, cu atât mai important se crede posesorul lui, un alt Guliță al coanei Chirița. S-au întors vremurile de altă dată. Dacă în secolul XIX, începutul secolului XX, era la modă limba franceză și jargonul era în floare prin franțuzisme, acum frumoasa limbă română este invadată de englezisme. Cuvintele englezești dau impresia unora ce sunt după chipul și asemănarea coanei Chirița că sunt intelectuali. Am dorit într-o zi să-mi cumpăr o prăjitură și am ales o cofetărie cu nume românesc, Trandafirul. M-am apropiat de ușă, ca să văd dacă este deschis și observ scris cu majuscule OPEN. Nu am mai intrat. I-aș fi cerut cofetăresei Cherry cake și primeam Chocolate cake, după înțelepciunea fiecăruia. Am deschis într-o zi televizorul. Foarte rar îl mai deschid de când mahalagismele sunt în floare. La televizor se difuza Vocea României. Cântecele în limba engleză erau foarte apreciate, pe când cele în limba română erau respinse, chiar dacă interpretarea era de excepție. În limba engleză mai puteai să falsezi și erai iertat, dar patrioții ce își alegeau un cântec în limba română erau aspru pedepsiți și cu ceea ce nu făceau. Vai de limba noastră sărăcuța! Nicio limbă pe planeta acesta nu-i mai frumoasă și mai melodioasă ca limba română. De curând am citit un studiu în care se menționa cu argumente că limba română este cea mai veche de pe planetă, o limbă primordială, o limbă unică în Europa. Studiul respectiv arăta că limbi precum franceza, limba bulgară sunt sărace în radicali lingvistici fără de care nu se pot forma alte cuvinte. Latina vulgaris este limba română veche, iar limbile moderne sunt „surogate ale limbii române“ Cât e de frumoasă limba noastră cea românească și cât de prigonită este! Cum să nu fie frumoasă o limbă vocalică? Cum să nu fie armonioasă! Mai sunt și români care pleacă prin alte țări la muncă. Îi înțeleg. Prea multe nu funcționează bine pe la noi. Ce nu înțeleg este că acești români, după trei, patru luni, revin în țară și uită cuvintele limbii materne. Nici dacă te-ai pierde cu zecile de ani printre străini, nu ai putea să uiți limba în care visezi, limba în care mama te-a dezmierdat, oricât de încet la minte te-ai dovedit a fi. Cei care joacă acel teatru ieftin nu pot să fie numiți români, ei sunt acei trădători de tot ceea ce este românesc, ei sunt aceia care nu cunosc versurile poeziei lui Andrei Mureșanu, Imnul României, nu cunosc blestemul mamei văduvite și cât de importantă e limba strămoșească pentru originea unui popor „Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!“ Cei care se rușinează cu tot ceea ce au mai sfânt, nu merită să poarte numele de român. Limba este emblema unei națiuni. Românii nu trădează niciodată. Ei își dau viața pentru limba strămoșească, pentru tot ceea ce au mai sfânt. Ipocriții sunt cine știe ce corcituri, greșeli ivite pe pământul țării, așa cum crește și neghina prin grâu până la seceriș. (Se ridică de pe scaun și se plimbă.) Peste tot englezisme! Ce să mai înțeleagă elevii când le explică profesorul de limba română că fondul principal lexical cuprinde cuvintele folosite frecvent de vorbitori, pentru că englezismele sunt în floare? Ca să poată să înțeleagă ce cuvinte cuprinde vocabularul de bază profesorul o să facă referire la mijloacele de îmbogățire ale vocabularului, la lingvistică, la rădăcina cuvântului ce stă la baza altor cuvinte prin derivare, compunere, conversiune, doar așa vor înțelege că emglezismele nu au legătură cu vocabularul fundamental, ci cu masa vocabularului. (Se așază din nou pe scaun.) Am obosit. Prea multe cuvinte in limba engleză ce sunt aruncate pe toate drumurile și care răpesc frumusețea limbii române. (Ia cartea abandonată pe birou.) „Frați ce-n dulcea Românie / Nașteți și muriți / Și-n lumina ei cea vie / Dulce vietuiți! / De ce limba românească / Să n-o cultivăm? / Au voiți ca să roșească / Țărna ce călcăm? / Limba, țara, vorbe sfinte / La strămoși erau; / Vorbiți, scrieți românește, / Pentru Dumnezeu!“  
  
http://necenzuratmm.ro/romania/47480-limba-romana-cea-mai-veche-limba-vorbita-pe-planeta-limba-romana-provine-din-limba-sanscrita-a-dacilor-primele-fiinte-umane-pe-aceasta-planeta-au-fost-in-ardeal-transilvania.html  
  
 
 
Referinţă Bibliografică:
Să iubim limba strămoșească! / Ana Cristina Popescu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2326, Anul VII, 14 mai 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ana Cristina Popescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ana Cristina Popescu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!