Personajele: Axă, Osie, Spiţă, Rază
Decorul: Un magazin de biciclete.
Piesă într-un act
(Axă repară o roată defectă la o bicicletă. În magazin intră Osie şi Spiţă.)
Osie: Bun lucru, Axă! Credeam că vinzi produse noi.
Spiţă: Aşa te-ai lăudat ieri lui Rază la meci.
Axă: Sunt noi.
Osie: Şi roata aceea ce are?
Axă: E de la bicicleta mea. Am împrumutat-o unui vecin şi mi-a adus-o cum o vedeţi. Şi-a cerut omul iertare. Căzuse cu ea într-un şanţ. Era întuneric. A mai stat şi prin spital câteva zile.
(Pe uşă intră Rază.)
Rază: Când aţi ajuns? M-am uitat după voi prin piaţă.
Spiţă: Cu cinci minute înaintea ta, Rază.
Rază: Aţi ales?
Osie: Nu.
Rază: M-aţi aşteptat?
Spiţă: Nu.
Rază: Atunci?
Osie: Obsevăm.
Rază: Ce?
Osie: Cum repară Axă o roată.
Rază: Treaba noastră e să alegem cea mai bună bicicletă pentru concurs, nu să studiem bucăţile unei roţi.
Axă: Roata e o taină.
Rază: Taină?
Axă: Poţi alege o bicicletă bună cunoscând importanţa unei roţi.
Rază: Nu e timp pentru aşa ceva.
Axă: Dacă nu-ţi faci timp pentru temelie, se prăbuşeşte zidul. Totul se face cu răbdare şi curaj.
Spiţă: Curajul de a lupta, de a urca mereu câte o treaptă.
Osie: Pe mine mă interesează mecanismul.
Spiţă: Eu zic să ne aşezăm pe scaun şi să studiem lucrarea. Cred că Axă ne va permite.
Axă: Chiar vă rog!
Rază: O să vă fac pe plac, dar mai util e un antrenament pentru concurs.
Spiţă: Nu înţelegi nimic.
Rază: Aşa sunt eu.
(Spiţă, Osie şi Rază se aşează pe banca de lemn din magazin şi-l urmăresc pe Axă cum repară roata bicicletei.)
Axă: Rază?
Rază: Da.
Axă: Tu eşti un punct.
Rază: Eu un punct?
Axă: Da, un punct. În jurul tău se află un cerc.
Rază: Nu am chef de joc.
Spiţă: Mie îmi place jocul.
Osie: E chiar interesant acest joc.
Axă: Nu e un joc.
Osie: Nu e un joc?
Axă: E un studiu.
Rază: Studiem roata pentru care nu ne antrenăm.
Axă: Încearcă să înţelegi ce-ţi spun!
Rază: Că sunt un punct în mijlocul unui cerc.
Axă: Da.
Rază: Şi ce doreşti să arăţi prin acest lucru?
Axă: Aşteaptă.
(Axă ia o bucată de cretă şi desenează pe podea un cerc în mijlocul căruia pune un punct.)
Axă (arătând punctul): Tu eşti acest punct. În jurul tău e un cerc. Ce vezi?
Rază: Ce să văd?
Axă: Concentrează-te şi spune-mi ce vezi!
Rază: Marginea cercului.
Axă: Perfect.
Rază: Şi ce-i cu acest lucru?
(Axă trasează o linie ce împarte cercul în două jumătăţi egale.)
Axă: În stânga sunt oamenii care sunt împotriva ta, în dreapta sunt oamenii ce-i ai aproape, dar sunt nepăsători faţă de propria-ţi persoană.
Osie: Ce interesant!
Spiţă: Eşti singur în cerc.
Rază: Eu nu mai înţeleg nimic.
Osie: Ce nu înţelegi?
Rază: Ce aş putea să înţeleg?
Axă: Că la un moment dat te cuprinde aşa, un fel de amărăciune. Tu eşti punctul şi priveşti roată în jurul tău. Cauţi pe cei care-i credeai aproape, dar te izbeşti de indiferenţa lor. Te uiţi la cei care ţi-au fost potrivnici şi le observi dinţii ascuţiţi. Pe urmă te închizi în tine şi-ţi plângi singurătatea. Înţelegi că cercul din jurul tău e doar o Fata Morgana.
Osie (entuziasmat) O iluzie!
Axă: O iluzie de care ai încercat să te sprijini în căutarea unui echilibru.
Rază: Prostii.
Axă: Nu sunt prostii.
Rază: Ce legătură au cu roata de la bicicletă?
Axă: Au.
(Se apropie de roata bicicletei.)
Axă (arătând un punct din mijlocul roatei): Acesta e punctul, osia sau axul în jurul căruia se învârte roata. (atingând o spiţă) Dreapta aceasta e raza ce uneşte centrul, osia cu punctele sale.
Osie: E o spiţă.
Axă: Da, o spiţă, o dreaptă din razele unei roate.
Osie: (privind roata) Sunt multe raze.
Spiţă: Câte spiţe!
Rază: Şi atunci cum afirmi că punctul e copleşit de singurătate, de neputinţă?
Axă: Spiţele sunt neamurile, prietenii.
Spiţă: Arborele genealogic.
Rază: Ascult!
Axă: Eşti un punct în jurul căruia s-au învârtit şi se rotesc multe neamuri. Unele spiţe se rup, altele iau locul celor rupte şi într-un final, când osia se uzează, observă că a fost mereu singură. Toate spiţele ce au făcut rotaţie în juru-i s-au sprijinit pe puterea ei de a coordona lucrurile.
Rază: Observ că de când lucrezi în acest magazin ai început să deviezi din jurul propriei tale axe.
Axă: De când lucrez aici am început să studiez roţile.
Rază: Roţi mici, măricele, mari.
(Axă desenează un pătrat în jurul cercului şi în jurul pătratului un alt cerc.)
Axă: Ce observi?
Rază: Un pătrat în interiorul a două cercuri.
Spiţă: Mai multe triunghiuri.
Osie: Mai multe romburi.
Axă: Nu aţi înţeles.
Osie: Ce să înţelegem?
Axă: Pătratul ...
Rază: (întrerupându-l amuzat) Definiţia pătratului, un poligon regulat ...
Axă: (întrerupându-l) Pătratul are patru laturi.
Rază: Acum cine nu are răbdare?
Axă: Explicam.
Rază: Te ascultăm!
Axă: Fiecare latură e o faţă a vieţii. Pătratul e o cetate, o cetate cu patru porţi.
Spiţă: Ce porţi?
Axă: O poartă ...
Rază (întrerupându-l) O latură.
Axă: O latură simbolizează naşterea, alta intensitatea fiecărei trăiri, a ficărei clipe, o altă latură înfăţişează bătrâneţea şi ultima latură moartea.
Rază: Interesant. Studiezi roţile şi observi pătratul.
Axă (arătând pe desen): Roata, cercul din interiorul pătratului e trecutul ce nu-l mai poţi repara.
Osie: Spiţele ce s-au arcuit!
Axă: Un trecut ce te urmăreşte în prezent.
Spiţă: Interesant!
Axă: Cercul din exterior e un posibil viitor ce pune stăpânire pe clipa actuală. Omul uită să trăiască prezentul şi viaţa curge în jurul lui amuzată de atâta neghiobie.
Osie: E adevărat.
Axă: Oamenii fug de copilărie, pentru că vor să conducă spiţele, să fie ei punctul, pe urmă fug de bătrâneţe, de tot ceea ce e boală şi neputinţă. Doresc să savureze fericirea de-o clipă ce le scapă. Pierd esenţa. În această fugă, acest cerc, uită de moartea care-i aşteaptă când termină rotaţia.
Osie: Noaptea.
Axă: Dacă aşa doreşti să o numeşti.
Rază: (de această dată nervos) Noi mai cumpărăm astăzi o bicicletă?
Osie: Uşor! Eşti ca un vultur ce se năpusteşte asupra pradei.
Axă: Un vultur. Pasărea bătrâneţii.
Rază: De ce?
Axă: Bătrâneţea se roteşte în jurul tău şi când te aştepţi mai puţin te prinde în gheare.
Spiţă: De ar avea tânărul înţelepciunea celui bătrân ...
Rază (întrerupându-l) Ar cumpăra o bicicletă mai repede.
Osie: Şi pasărea tinereţii care e?
Axă: Mulţi au căutat-o.
Spiţă: Barza.
Axă: Barza e pasărea copilăriei. Ea vesteşte primăvara şi atunci copacii lăcrimează muguri, iar pământul îşi acoperă faţa cu o pânză de verdeaţă aşteptând floarea să-şi scoată colţul.
Osie: Barza e viaţă!
Axă: Corbul e moarte!
Spiţă: Corbul e pasărea morţii?
Axă: Am putea spune.
Spiţă: Şi pasărea tinereţii?
Axă: Se crede că e un vultur cu două capete, unul ce priveşte spre copilărie pierzându-se în trecut şi unul cu groază spre bătrâneţea ce aşteaptă la uşă cu boală, cu neputinţă.
Osie: Un pătrat în mijlocul a două cercuri, o osie!
Rază: Eu plec.
Axă: Încă nu ai înţeles roata.
Rază: Ce roată să înţeleg? Roata bicicletei? Roata lumii?
Osie: Roata olarului.
Spiţă: Roata morii.
Axă: Lutul şi apa, moartea şi viaţa.
Osie: Olarul şi lutul.
Spiţă: Moara şi apa.
Rază: Roata norocului, poate aşa mă aleg cu o bicicletă pentru cocurs. Cred că eu o să dau o roată în jurul magazinului până descifraţi voi taina punctului din care trasaţi cercul.
Spiţă: Mai aşteaptă!
Rază: Cât?
Spiţă: Până cumpărăm bicicleta.
Rază: Şi când veţi face, mă rog, acest lucru înţelept?
Osie: După ce-ţi punem beţe în roate.
Rază: Vezi să nu se întoarcă roata şi să ai tu un alt concurs!
Osie: Şi să mă duc de-a roata, fără sprijin.
Spiţă: Roata morţii.
Axă: Doar dacă faci acrobaţii rişti să guşti ultima roată.
Osie: Ultima roată la căruţă.
Rază: Aşa o să fiu eu la concurs, dacă nu cumpărăm mai repede bicicleta.
Axă: Veniţi aici! (arată spre câteva biciclete) Faceţi roată în jurul lor şi alegeţi-o pe ceea mai bună.
Osie: Cum să alegem cea mai bună roată?
Axă: Cu răbdare şi înţelepciune.
Rază (pune mâna pe o bicicletă): Am ales. Cât costă?
Axă: E cadoul meu pentru cei mai buni prieteni.
(Rază, Osie şi Spiţă părăsesc magazinul.)
Axă: S-au grăbit. N-au înţeles nimic. Au ales o roată ce nu-i va duce departe.