Personajele: Axă, Osie, Spiţă, Rază 

  

Decorul: Un magazin de biciclete. 

  

Piesă într-un act 

  

(Axă repară o roată defectă la o bicicletă. În magazin intră Osie şi Spiţă.) 

  

Osie: Bun lucru, Axă! Credeam că vinzi produse noi. 

  

Spiţă: Aşa te-ai lăudat ieri lui Rază la meci. 

  

Axă: Sunt noi. 

  

Osie: Şi roata aceea ce are? 

  

Axă: E de la bicicleta mea. Am împrumutat-o unui vecin şi mi-a adus-o cum o vedeţi. Şi-a cerut omul iertare. Căzuse cu ea într-un şanţ. Era întuneric. A mai stat şi prin spital câteva zile. 

  

(Pe uşă intră Rază.) 

  

Rază: Când aţi ajuns? M-am uitat după voi prin piaţă. 

  

Spiţă: Cu cinci minute înaintea ta, Rază. 

  

Rază: Aţi ales? 

  

Osie: Nu. 

  

Rază: M-aţi aşteptat? 

  

Spiţă: Nu. 

  

Rază: Atunci? 

  

Osie: Obsevăm. 

  

Rază: Ce? 

  

Osie: Cum repară Axă o roată. 

  

Rază: Treaba noastră e să alegem cea mai bună bicicletă pentru concurs, nu să studiem bucăţile unei roţi. 

  

Axă: Roata e o taină. 

  

Rază: Taină? 

  

Axă: Poţi alege o bicicletă bună cunoscând importanţa unei roţi. 

  

Rază: Nu e timp pentru aşa ceva. 

  

Axă: Dacă nu-ţi faci timp pentru temelie, se prăbuşeşte zidul. Totul se face cu răbdare şi curaj. 

  

Spiţă: Curajul de a lupta, de a urca mereu câte o treaptă. 

  

Osie: Pe mine mă interesează mecanismul. 

  

Spiţă: Eu zic să ne aşezăm pe scaun şi să studiem lucrarea. Cred că Axă ne va permite. 

  

Axă: Chiar vă rog! 

  

Rază: O să vă fac pe plac, dar mai util e un antrenament pentru concurs. 

  

Spiţă: Nu înţelegi nimic. 

  

Rază: Aşa sunt eu. 

  

(Spiţă, Osie şi Rază se aşează pe banca de lemn din magazin şi-l urmăresc pe Axă cum repară roata bicicletei.) 

  

Axă: Rază? 

  

Rază: Da. 

  

Axă: Tu eşti un punct. 

  

Rază: Eu un punct? 

  

Axă: Da, un punct. În jurul tău se află un cerc. 

  

Rază: Nu am chef de joc. 

  

Spiţă: Mie îmi place jocul. 

  

Osie: E chiar interesant acest joc. 

  

Axă: Nu e un joc. 

  

Osie: Nu e un joc? 

  

Axă: E un studiu. 

  

Rază: Studiem roata pentru care nu ne antrenăm. 

  

Axă: Încearcă să înţelegi ce-ţi spun! 

  

Rază: Că sunt un punct în mijlocul unui cerc. 

  

Axă: Da. 

  

Rază: Şi ce doreşti să arăţi prin acest lucru? 

  

Axă: Aşteaptă. 

  

(Axă ia o bucată de cretă şi desenează pe podea un cerc în mijlocul căruia pune un punct.) 

  

Axă (arătând punctul): Tu eşti acest punct. În jurul tău e un cerc. Ce vezi? 

  

Rază: Ce să văd? 

  

Axă: Concentrează-te şi spune-mi ce vezi! 

  

Rază: Marginea cercului. 

  

Axă: Perfect. 

  

Rază: Şi ce-i cu acest lucru? 

  

(Axă trasează o linie ce împarte cercul în două jumătăţi egale.) 

  

Axă: În stânga sunt oamenii care sunt împotriva ta, în dreapta sunt oamenii ce-i ai aproape, dar sunt nepăsători faţă de propria-ţi persoană. 

  

Osie: Ce interesant! 

  

Spiţă: Eşti singur în cerc. 

  

Rază: Eu nu mai înţeleg nimic. 

  

Osie: Ce nu înţelegi? 

  

Rază: Ce aş putea să înţeleg? 

  

Axă: Că la un moment dat te cuprinde aşa, un fel de amărăciune. Tu eşti punctul şi priveşti roată în jurul tău. Cauţi pe cei care-i credeai aproape, dar te izbeşti de indiferenţa lor. Te uiţi la cei care ţi-au fost potrivnici şi le observi dinţii ascuţiţi. Pe urmă te închizi în tine şi-ţi plângi singurătatea. Înţelegi că cercul din jurul tău e doar o Fata Morgana. 

  

Osie (entuziasmat) O iluzie! 

  

Axă: O iluzie de care ai încercat să te sprijini în căutarea unui echilibru. 

  

Rază: Prostii. 

  

Axă: Nu sunt prostii. 

  

Rază: Ce legătură au cu roata de la bicicletă? 

  

Axă: Au. 

  

(Se apropie de roata bicicletei.) 

  

Axă (arătând un punct din mijlocul roatei): Acesta e punctul, osia sau axul în jurul căruia se învârte roata. (atingând o spiţă) Dreapta aceasta e raza ce uneşte centrul, osia cu punctele sale. 

  

Osie: E o spiţă. 

  

Axă: Da, o spiţă, o dreaptă din razele unei roate. 

  

Osie: (privind roata) Sunt multe raze. 

  

Spiţă: Câte spiţe! 

  

Rază: Şi atunci cum afirmi că punctul e copleşit de singurătate, de neputinţă? 

  

Axă: Spiţele sunt neamurile, prietenii. 

  

Spiţă: Arborele genealogic. 

  

Rază: Ascult! 

  

Axă: Eşti un punct în jurul căruia s-au învârtit şi se rotesc multe neamuri. Unele spiţe se rup, altele iau locul celor rupte şi într-un final, când osia se uzează, observă că a fost mereu singură. Toate spiţele ce au făcut rotaţie în juru-i s-au sprijinit pe puterea ei de a coordona lucrurile. 

  

Rază: Observ că de când lucrezi în acest magazin ai început să deviezi din jurul propriei tale axe. 

  

Axă: De când lucrez aici am început să studiez roţile. 

  

Rază: Roţi mici, măricele, mari. 

  

(Axă desenează un pătrat în jurul cercului şi în jurul pătratului un alt cerc.) 

  

Axă: Ce observi? 

  

Rază: Un pătrat în interiorul a două cercuri. 

  

Spiţă: Mai multe triunghiuri. 

  

Osie: Mai multe romburi. 

  

Axă: Nu aţi înţeles. 

  

Osie: Ce să înţelegem? 

  

Axă: Pătratul ... 

  

Rază: (întrerupându-l amuzat) Definiţia pătratului, un poligon regulat ... 

  

Axă: (întrerupându-l) Pătratul are patru laturi. 

  

Rază: Acum cine nu are răbdare? 

  

Axă: Explicam. 

  

Rază: Te ascultăm! 

  

Axă: Fiecare latură e o faţă a vieţii. Pătratul e o cetate, o cetate cu patru porţi. 

  

Spiţă: Ce porţi? 

  

Axă: O poartă ... 

  

Rază (întrerupându-l) O latură. 

  

Axă: O latură simbolizează naşterea, alta intensitatea fiecărei trăiri, a ficărei clipe, o altă latură înfăţişează bătrâneţea şi ultima latură moartea. 

  

Rază: Interesant. Studiezi roţile şi observi pătratul. 

  

Axă (arătând pe desen): Roata, cercul din interiorul pătratului e trecutul ce nu-l mai poţi repara. 

  

Osie: Spiţele ce s-au arcuit! 

  

Axă: Un trecut ce te urmăreşte în prezent. 

  

Spiţă: Interesant! 

  

Axă: Cercul din exterior e un posibil viitor ce pune stăpânire pe clipa actuală. Omul uită să trăiască prezentul şi viaţa curge în jurul lui amuzată de atâta neghiobie. 

  

Osie: E adevărat. 

  

Axă: Oamenii fug de copilărie, pentru că vor să conducă spiţele, să fie ei punctul, pe urmă fug de bătrâneţe, de tot ceea ce e boală şi neputinţă. Doresc să savureze fericirea de-o clipă ce le scapă. Pierd esenţa. În această fugă, acest cerc, uită de moartea care-i aşteaptă când termină rotaţia. 

  

Osie: Noaptea. 

  

Axă: Dacă aşa doreşti să o numeşti. 

  

Rază: (de această dată nervos) Noi mai cumpărăm astăzi o bicicletă? 

  

Osie: Uşor! Eşti ca un vultur ce se năpusteşte asupra pradei. 

  

Axă: Un vultur. Pasărea bătrâneţii. 

  

Rază: De ce? 

  

Axă: Bătrâneţea se roteşte în jurul tău şi când te aştepţi mai puţin te prinde în gheare. 

  

Spiţă: De ar avea tânărul înţelepciunea celui bătrân ... 

  

Rază (întrerupându-l) Ar cumpăra o bicicletă mai repede. 

  

Osie: Şi pasărea tinereţii care e? 

  

Axă: Mulţi au căutat-o. 

  

Spiţă: Barza. 

  

Axă: Barza e pasărea copilăriei. Ea vesteşte primăvara şi atunci copacii lăcrimează muguri, iar pământul îşi acoperă faţa cu o pânză de verdeaţă aşteptând floarea să-şi scoată colţul. 

  

Osie: Barza e viaţă! 

  

Axă: Corbul e moarte! 

  

Spiţă: Corbul e pasărea morţii? 

  

Axă: Am putea spune. 

  

Spiţă: Şi pasărea tinereţii? 

  

Axă: Se crede că e un vultur cu două capete, unul ce priveşte spre copilărie pierzându-se în trecut şi unul cu groază spre bătrâneţea ce aşteaptă la uşă cu boală, cu neputinţă. 

  

Osie: Un pătrat în mijlocul a două cercuri, o osie! 

  

Rază: Eu plec. 

  

Axă: Încă nu ai înţeles roata. 

  

Rază: Ce roată să înţeleg? Roata bicicletei? Roata lumii? 

  

Osie: Roata olarului. 

  

Spiţă: Roata morii. 

  

Axă: Lutul şi apa, moartea şi viaţa. 

  

Osie: Olarul şi lutul. 

  

Spiţă: Moara şi apa. 

  

Rază: Roata norocului, poate aşa mă aleg cu o bicicletă pentru cocurs. Cred că eu o să dau o roată în jurul magazinului până descifraţi voi taina punctului din care trasaţi cercul. 

  

Spiţă: Mai aşteaptă! 

  

Rază: Cât? 

  

Spiţă: Până cumpărăm bicicleta. 

  

Rază: Şi când veţi face, mă rog, acest lucru înţelept? 

  

Osie: După ce-ţi punem beţe în roate. 

  

Rază: Vezi să nu se întoarcă roata şi să ai tu un alt concurs! 

  

Osie: Şi să mă duc de-a roata, fără sprijin. 

  

Spiţă: Roata morţii. 

  

Axă: Doar dacă faci acrobaţii rişti să guşti ultima roată. 

  

Osie: Ultima roată la căruţă. 

  

Rază: Aşa o să fiu eu la concurs, dacă nu cumpărăm mai repede bicicleta. 

  

Axă: Veniţi aici! (arată spre câteva biciclete) Faceţi roată în jurul lor şi alegeţi-o pe ceea mai bună. 

  

Osie: Cum să alegem cea mai bună roată? 

  

Axă: Cu răbdare şi înţelepciune. 

  

Rază (pune mâna pe o bicicletă): Am ales. Cât costă? 

  

Axă: E cadoul meu pentru cei mai buni prieteni. 

  

(Rază, Osie şi Spiţă părăsesc magazinul.) 

  

Axă: S-au grăbit. N-au înţeles nimic. Au ales o roată ce nu-i va duce departe.