Mă nasc în lumea care-am fost
Pășind pe urme, doar pe-alături,
Ești lumea mea de ieri și azi
Mă copleșești încet, cu-n ceturi...
În ziua cînd făcurăm primul pas
Spre ale tale mici mărgele,
Simțeam că mi-ar m-ai fi rămas
Încă o vreme pî-n la ele.
Dar, am deschis eu ochii dimineață
Cu toate că era și frig, era și ceață,
Eu mă simțeam dorit cuprins
Să fiu cuprins, de ale tale brațe.
Să te privesc precum o viață
În ochii cei care mă fură,
Încet, încet de-ata făptură,
Iubita mea din ger și ceață;
Te regăsesc printre cuvinte
În scrierile mele prea-nvechite,
Eu nu știam că ție-ți scriu
De dor, de dragoste menite.
Mă leagă cerul cu-ata mînă
Cu buzele ce nu au fost atinse,
Pe ger, pe frig, chiar și furtună
De scumpul tău, care murise.
Dar, n-a murit pe veci cu trupul,
A fost mereu în gîndul tău!
Eram iubitul tău în visuri
În gînd, în drum, prin vise, EU.
Și vreau ca inima să bată
Mereu, frumos și-ngîndurată,
Că se iubesc nu de o zi
Un drag băiat și-o scumpă fată.
