Se scutură castani deasupra casei
Și se strecoară ploaia-n vînt,
Mie dor enorm de voi părinți
De-al vostru drag și scump cuvînt...
Rostivă-voi în veci iubirea
Care prin dragoste s-a stins,
În anii mei de tinerețe
Am învățat ce înseamnă plîns.
Sunteți acele păsări din înalt
Care ne prevestesc a primăvară,
A suflet cald,blajin, curat
A tine Tată și tu Mamă.
Și de ar fi să mă înalț
La culmile de voi atinse,
Mi-e frică să nu cad în jos
Căci nu am urme printre vise...
Purta-voi numele cel scump
Cu faimă și cu stimă-n lume,
Căci nui nimic mai scump pe acest pămînt
Să ai cui te adresa pe nume!
