|
Iubita mea cu glas tomnatic
Și cu privirea-ți gînditoare,
Ești Crizantema din grădină
O scumpă și frumoasă floare!
Te tot privesc de peste geam
Cum cad un șir de frunze jos,
Pentru o zînă preafrumoasă
Și pentru Prințul ei gelos.
În așternutul de aramă
Te mai sărut și astă toamnă,
Cu buze moi, cu vocea lină
Sunt un ecou ce te îngînă.
Și de-mi permiți să te cuprind
Cu un șirag de frunze rare,
Să fiu altarul cel dintîi
Al preasfințitei feței tale.
Voi alerga prin văi și dealuri
Să spun la toți ce DOR înseamnă,
Să poți iubi, cînta în taină
Dar,ce păcat să nu ai a toamnei haină...
La balul toamnei să dansezi
Un vals frumos pe note de pian,
Și să te scoli cu fața-ți rece
Acoperit de un troian...
| 
