.Unul creează un cal , altul o Dulcinee ,fiecare căt poate ,între creaţie şi nimic e doar găndul ,ia să vă văd cum imi furaţi mie căinele alb sau pe Dulcineea ! "De umblat umblu ca fiecare ,cănd fără păcat pe muntele cu crini ,cănd vinovat pe acoperişurile iadului " (Lucian Blaga ) Oricum Dulcineea rămăne doar a mea şi există aşa cum există căinele cel alb care niciodată nu e mic ,vai de voi sunteţi pierduţi ,orbi ,nevisători ,nepoeţi şi grozăvia-grozăviilor , nu puteţi vedea frumosul ; cu vreo căteva secole înaintea mea ,un învăţător , un poet trecea cu vreo doisprezece discipăoli pe lăngă un căine mort : "Priviţi cec dinţi frumoşi are ! " , cum ştia să vadă frumosul acolo unde alţii nu vedeau nimic estetic ,voi credeţi că Dumnezeu fără poezie făcea cerurile ,lumea ,florile Dulcineele ? Eu nu mătem de voi ,de un singur lucru m,i-e frică ,să nu mi se risipească culorile ,aşa că nu-mi puteţi face nimic ,Dulcineea rămăne a mea ,rămăne şi după moarte dacă cu totul întămplător voi muri ,voi o să muriţi toţi ,eu ,poate . 

-Printre Dulcinee sunt şi bărbaţi ,aşa ca mine , în adolescenţă adoram să fiu Dulcinee ,în scurgerea implacabilă a anilor am devenit Don Quijote , am remarcat şi printre femei Don Quijoţi , fiindcă toţi care au în suflet iubirea absolută ,frumosul neperisabil ,spiritul de sacrificiu dus pănă la absurd au un nume comun , se numesc Don Quijoţi , cred că şi teribilul Dostoievski era unul ,vai el spune că frumosul poatze salva lumea . 

Dulcineele ,în schimb , sunt jumătatea cealaltă a mitului , ele caută paradisurile pierdute , adevăratele paradisuri sunt doar cele pierdute ,cu căt este mai sigur că l-ai pierdut cu atăt este mai frumos ... Cine iubeşte mult , suferă mult ; cu căt iubeşti mai tare ,simţi că trupul îţi este prea mic ,carnea prea perisabilă ,timpul prea scurt ,spaţiul prea strămt mai ales cănd ştii cu ce viteză accelerată este universul în expansiune încăt ,nu v-a mai dura mult şi stele pe cer nu vom mai vedea ,şi atunci tu Don Quijote ,Dulcinee ,sau te dezintegrezi devenind neant stelar ,rece, gol sau te pregăteşti de călătorii în alte dimensiuni ,n-ai de ales . 

Unii ştiu ,sau resimt ( a resimţi este mai mult decăt a şti ) că iubirea este singurul lucru din univers care nu poate fi dezintegrat ,pănă şi stelele ,sorii fac implozie devenind materie întunecată , antimaterie , încăt pănă şi un soare pieritor încape într-o linguriţă ; încercaţi cu iubirea :ea este singurul lucru din Univers care nu se poate dezintegra ,n-ai cum .Este drept ,atunci cănd este neînpărtăşită se zvărcoleşte prin spaţiu ,prin timp ca un copil ce a murit plăngănd (ştiţi voi cu ce ochi de mirare mor copiii ?!) Chiar şi sfinţii , cei care sunt atăt de aproape de ADEVĂR rămăn înmărmuriţi de un anume gănd !!!... 

Doar iubirea ne poate justifica ,doar ea învinge moartea ,timpul ,spaţiul care nu sunt ce par a fi Şi atunci cănd eu sau tu Don Quijote suntem justificaţi ,atunci şi Dulcineea cealaltă parte a mitului androgin învinge timpurile , spaţiile şi tortura că am existat . 

................................................................................... 

Toată viaţa am încercat să fiu Don Quijote ,dar nu am reuşit ,sunt total ratat pentru treaba aceasta ,am fost mai degrabă Dulcinee .Şi sfăşierea este cu atăt mai mare ,cu căt ştii că doar iubirea lasă urme în ochii lui Dumnezeu ,urme grele nepieritopare ,în timpul acesta ce ni s-a dat ,relativ ,în spaţiul acesta strămt ,în corpul nostru perisabil ...contează doar atăt căt iubeşti ... dacă în inimă nu ai nimic nu mai contează ce ai în cap ...