Stele care ard cu efemerul,
Nori care se risipesc în zări,
Lacrimi vii care brăzdează cerul,
Ţărmul străveziu din depărtări.
Flori care răsar dintr-o iubire,
O lumină caldă-n răsărit,
Suntem un crâmpei de nemurire
Şi un tainic dor, nemărginit.
Suntem bucurie şi durere,
Învăţăm mereu a dărui
Căci avem o singură avere:
Să trăim sortiţi pentru-a iubi!
