Cine-a sfinţit cuvintele în stele
Şi le-a sudat în tainele iubirii
De-au plâns înfriguraţi şi trandafirii
Cu patima unei dorinţi rebele?
Cine-a sculptat senin din legea firii
Când focu-şi strecura printre inele
Nelinişti dintre liniştile grele
Spre a renaşte-n holda nemuririi?
În lacrima unei tăceri se stinge
Un gând care prin neguri a trecut
Iar vălul de mister nu-l mai atinge
Şi-a obosit în haina sa de lut.
Credinţa este scutul care-nvinge
În teama noastră spre necunoscut.
