INFINIT
Stele cad în marea vremii
Strălucind prin infinit,
Inimi ţes fără de temeri
Versuri vii în răsărit.
Timpul mângâie tăcerea
Ce domneşte-n amintiri
Răscolind în val iubirea-
Dor nescris în nemuriri.
Gândul rătăceşte-n ceruri
Printre norii grei, de plumb,
Sufletul dezmiardă ţeluri
Care-n flori de rouă plâng.
A rămas doar ceasul serii
Ce măsoară aşteptări,
Iar la porţile durerii
Bat secunde-n nerăbdări.
Trece pasărea iubirii-
Zbor ţesut în veşnicii,
Elixir al fericirii
Presărând melancolii.
Curge un izvor de vise
Împletind cărări de dor,
Pietrele adorm aprinse
De-un fior nepierior.
Mai suspină câte-o floare
În mătase lăcrimând,
Vântul treieră prin boare
Bobul de nectar plăpând.
Clipe-au îngheţat în stele
Conturând nemărginiri,
Se strecoară prin inele
Focuri ce aprind iubiri.
CÂNTECUL IUBIRII
Inima cântă astăzi la vioară
Un cântec renăscut de primăvară;
Un sunet magic îmi străpunge timpul
Şi-n flori curate îmi aprinde câmpul.
Te cânt, iubire, azi, dansând cu norii,
Te cânt şi mă strecor din nou cu zorii,
Însă iubirea - gânduri şi dorinţă,
Îmi cenzurează stele şi credinţă.
Te cânt, iubire, rătăcindu-mi timpul,
Te cânt, iubire, căutând Olimpul;
Caut iubirea-n picături de ploaie,
Zidind cuvântul care nu se-ndoaie.
Când inima se pierde în visare,
În paşi mai caut o îmbrăţişare
Când inima îmi cântă veşnicii,
Chemându-te mereu, aici, să vii.
Tu, cântec sacru al iubirii mele,
Doineşte înălţându-te la stele,
Povestea vieţii mele îmi pătrunde
În serile târzii, pe calde unde.
Şi cântă inimă, cântă mereu
Povestea ta - a sufletului meu.
Şi cântă-mi tu, cântă nevinovat
Povestea sufletului meu curat.
DACĂ
Cerul tău dacă ar plânge
Frământările din zori,
Aripile mi s-ar frânge,
Cum te-nvăţ, apoi, să zbori?
Dacă marea ta tresare
Într-un val de amintiri,
Cum să te cuprind în zare
Pe un ţărm de nemuriri?
Dacă steaua ta dispare
Într-o noapte, fără sens,
Cum să mai găsesc în soare
Al iubirilor imens?
Dacă vorba ta e rece
Şi mă doare rostul ei,
Cum să te învăţ a trece
Prin tărâmul dragostei?
Dacă inima ţi-e stâncă
Iar privirea asfinţit,
Într-o lacrimă adâncă:
De ce, oare, te-am iubit?
TINEREŢE
Oh, viaţă, încotro mă duci
În trenul tău fără oprire?
Tu, tinereţe, unde fugi
Vrei să rămâi o amintire?
Fii tânăr suflete al meu
Şi-nalţă-te prin nemurire,
Să fie viaţa mea ecou
În vremurile de iubire!
Oh, viaţă, încotro mă-ndrepţi
De timpul simt că mă presează?
Tu, tinereţe, unde-alergi
Şi inima mi te urmează?
Fii tânăr suflete al meu
Trăieşte doar pentru-o iubire
Să fie viaţa mea muzeu
Iar arta sa - o fericire!
Tu , viaţă, dă-mi un timp să fiu
Tânăr, ca azi, întotdeauna
Şi voi cânta la ceas târziu
Readmirând în taină luna.
Tu, viaţă, dă-mi ...nici nu mai ştiu
O tinereţe, mai devreme
Poate atunci o să mai fiu
Rispitorul tău de vreme.
DECLARAŢIE
Sunt vântul ce adie la fereastră
Şi cerul unde visele-ţi înalţi,
Sunt gândul tău ce fuge-n zarea-albastră
Cu mine te-mplineşti şi te împarţi.
Sunt floare răsărită după rouă,
Cu mine veşnicia o trăieşti,
Sunt haina ce-o îmbraci atunci când plouă,
În mine tu renaşti şi te sfârşeşti.
Sunt marea ce-o veghezi cu dăruire,
Ţi-am făurit în stele adăpost,
Cu tine sunt bolnav de fericire
Şi să mă vindec n-are niciun rost.
------------------------------------
Alexandra MIHALACHE
februarie 2015
Bucureşti
