CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Recenzii >  





„SOLITUDINI : 100 DE POEZII / Ionuț Țene Impresii de lectură
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
„SOLITUDINI : 100 DE POEZII / Ionuț Țene 
  
Impresii de lectură 
  
Absolvent al Facutății de Istorie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj Napoca, profesorul, publicistul și scriitorul Ionuț Țene este autorul unor volume de specialitate și al unor cărți din domeniul literar, dintre care amintesc : „Bal ca-n iad”(versuri 1993), „Roși de lună”(versuri, 1997), „De izvoare”(versuri, 1999), „Suflet dac”(versuri, 2001), „Reflecții critice despre o teologie a istoriei (2001), „Elegie omului simplu”(versuri, 2002), „Capitala în Ardeal” (2002), „Cronici de istorie românească” (2003), „Transilvania, model României” (2003), „Poezia noastră cea de toate zilele” (critică literară, 2004), „Clujul universitar în memoria colectivă: 1944-1948” (2008), „Biografii universitare Clujene” (2013), „Contra curentului: Radiografii istoriografice post-moderne” (2015), „Ridurile pietrei” (2020). 
  
Poezia reprezintă pentru domnia sa „arta de a învăța trăirea din vremea catastrofei” („Ars poetica”- Ionuț Țene) iar cartea de versuri apărută la editura Ecou Transilvan din Cluj-Napoca în acest an, se subscrie perfect acestui principiu creator. Naufragiat în brațele unor poeme nespus de atrăgătoare, alungat din firescul lumii, poetul apare în acest volum, ca eroicul Ulise, ce tânjește după un țărm ce nu mai vine și este în căutarea unor vremuri mustind de normalitate. Poezia îi este lui Ionuț Țene, refugiu pentru gând și suflet, e dureroasă alinare și îl salvează deseori din capcana unor zile interzise dar și din închisoarea unor orașe în care „trecătorii au minţile goale şi încă stomacul plin” iar „timpul e trimis de frică la contaminare” („Pantera neagră”). 
  
În fond, toate cele 100 de poeme din volumul, nu întâmplător intitulat „Solitudini” sunt tot atâtea evadări dintr-o lume în care „privirea apocalipsei spală lumina lumii”. Neputincios, privește în jur și se tulbură și se înfioară, poetul simțind că păsările gândului nu mai au voie să zboare” și plânge autorul versuriloe pentru că „libertatea s-a frânt pâine la masa tăcerii”. Contrariat, se întrebă la ce folosește această lume : 
  
„Unde vântul bate goliciunea serii de mai 
  
Unde nimeni nu vede mălinii înfiorați 
  
De dragostea simplei îmbrățișări online interzise 
  
De fețele devenite măștile tăcerii 
  
Unei minunate lumi noi 
  
Florile recunoștinței cresc din ecrane digitale cu miros de clor 
  
Străzile pustii miră goliciunea 
  
Cum fecioarele în visul mirelui 
  
Buzele tale au gustul unei măști chirurgicale.” („Minunata lume”, p. 43) 
  
Apoi încearcă să se salveze agâțându-se de ancora amintirilor, al anilor în care pandemia era doar un cuvânt iar normalitatea nu suferise încă multiple operații pe cord deschis. 
  
Cartea este un jurnal liric izvorât din neagra înțelepciune pe care a dobândit-o în săptămânile din perioada stării de urgență, când solitudinea a atins cote maxime și tonurile cenușii ale vieții au ajuns să bântuie prin parcuri și au reușit să mânjească străzile flancate de bănci putrezite. Nimic nu va mai fi la fel , constată trist, poetul, acum când parcurile au fost „golite de memorie”, iarba a devenit de plastic” iar prin marele oraș aleargă „călăreții apocalipsei ”. Încrâncenat observator poetul Ionuț Țene, surprinde, prin intermediul unor expresii poetice care îți taie răsuflarea, efectele pandemiei, modul în care frica și distanțarea ne-a schimbat 
  
Momentele din vremea pandemiei au fost resimțite cu deosebită acuratețe de poetul Ionuț Țene care a înregistrat toate aceste aceste schimbări în jurnalul său interior stabilind că situația existențială prin care trece omenirea de un an încoace ne-a alungat din vechiul nostru colț de rai și ne-a așezat în chingile izolării și ale anxietății și neputinței. 
  
„Orașul este o aripă neagră a zborului 
  
Care-și ia aerul spre adâncime 
  
Surzi auzim cum plouă torențial cu clipe grele 
  
Liniștea bate asurzitor clopotele goale ale bisericilor 
  
Câte un om se mai aruncă de la balcon 
  
Alegerea a devenit sinonimă în dicționare 
  
Cu unica opțiune Site-ul de cultură de mult a fost băgat în dubă 
  
Azi, singurătatea este boala 
  
Ce ucide mai tare decât frica 
  
Curajoșii au întins masa în sufragerie 
  
Nu mai mult de trei persoane 
  
Cum cere tonomatul pe o melodie de Rammstein 
  
Fiecare taie o felie lungă de speranță 
  
Și dansează pe buletinul de știri”. („Ordonanță”, p. 50) 
  
În contrast cu circumstanțele modului de trai impus de conviețuirea cu noul virul, scriitorul Ionuț Țene, într-un moment, tămăduitor, de certă inspirație, alege să se salveze prin poezie, strecurându-și toate temerile, indignările și nesiguranțele prin filtrul metaforelor și al unor, bine gândite expresii poetice, reușind în acest fel să-și alunge nelămuririle, încercând să explice ce se întâmplă cu el însuși și cu lumea. În niciuna dintre poeziile incluse în „Solitudini”, poetul nu oferă soluții, totuși, cititorii cărții vor observa că scrierea versurilor cuprinse în acest volum, îi aduc poetului alinare, îi îngăduie să se refugieze în templul poeziei, acolo unde totul pare mai digerabil, chiar dacă: amiezile noastre par mai lungi, inimile au „culoarea unui crater”, sufletele sunt „lipezite de gânduri cenușă”, „păsările îngălbenesc mestecenii întristați”, „stelele vorbesc apăsat tăcerea”, „parcurile sunt închise de trecut”, „copacii aleargă goi dansul ielelor” și „ieroglife dezlipite de peșteri pornesc vânătoarea despre fragii întunericului.” 
  
Expresiile poetice etalate în volum leagă imaginea lumii dezolante în care trăim, ele sunt rodul unui pustiu interior foarte adânc, al unui strigăt nestins, al unor întrebări existențiale fără răspuns. Este strigătul: „Celui ce urcă cu sete naivă munții pe lună/ Celui ce vede luceafărul ce înalță”. Vorbim despre strigătul poetului care știe că ”frumusețea este cristal spart de singurătatea lacrimii” și care simte „cioburi din aripile inimii acestei idei care apune zboară”. 
  
Trebuie să reținem că fiecare poezie din volum a fost zămilsită dintr-un inegalabil zbucium sufletesc, din apriga dorință a poetului de a fixa în matricea unor versuri, scrise în „nerv” contemporan, o parte din scvențele esențiale ale declinurilor generate de pandemie, indiferent dacă ne referim deteriorarea economico-socială sau deteriorarea umană semnalată de poet în cele mai fine aspecte ale ei. 
  
Volumul „Solitudini” scris, de poetul, filozoful și istoricul, Ionuț Țene, oferă, prin urmare, cititorului „stropi de înțelepciune” puse în versuri, elegant cizelate, redate într-un limbaj poetic original, care sparge canoanele prozodiei tradiționale și deschide calea spre teme de cugetare vibrante, ce îți ating sufletul și te situează, inevitabil, pe un înalt palier meditativ. 
  
Liliana Moldovan 
  
membră-UZPR 
  
Referinţă Bibliografică:
„SOLITUDINI : 100 DE POEZII / Ionuț Țene Impresii de lectură / Al Florin Ţene : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3760, Anul XI, 17 aprilie 2021.

Drepturi de Autor: Copyright © 2021 Al Florin Ţene : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Al Florin Ţene
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!