CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Recenzii >  





Al.Florin Țene:Barocul sătesc în volumul de nuvele “Blestemele iubirii “ de Toader T. Ungureanu
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Barocul sătesc în volumul de nuvele “Blestemele iubirii “ de Toader T. Ungureanu 
  
Despre scriitorul Toader T. Ungureanu, membru al Ligii Scriitorilor din România, am mai scris, inclusiv despre poeziile sale publicate în volumul “Mi-e dor “, apărut la editura Dokia, 2001.Însă, mi-a atras atenția proza sa, despre care spuneam că este continuatoarea nuvelisticii și a romanelor lui Liviu Rebreanu. Am publicat în diferite reviste literare cronici despre trilogia “Rătăcitoriul “, care ne-a convins că autorul de care vorbim este un scriitor viguros, având o mare artă de a învia amintiri sau visuri ce le îndreaptă către un sens, care nu e niciodată același pe măsura complexității nesfârșite a vieții și a oamenilor mai ales din mediu sătesc.E la el o adevărată obsesie a totalității românești. Romanele și nuvelele sale sunt adevărate tablouri al unei trude, așezată în dorința de a exprima oamenii din mediul rural cu complicațiile lor, părțile nevăzute ale istoriei, mentalitățile și tradițiile acestora. De la iluzie, poezia mediului la luciditate, de la stabilitate le cele mai complicate stări de conștiință-acesta e drumul lui Toader T.Ungureanu urmând mersul unor vremi ale căror cărări sporesc indefinibil, făcînd omul și mai complicat. 
  
Pentru a justifica titlul acestei cronici, voi spune câteva cuvinte despre baroc. Literatura barocă reprezintă un stil literar european, care s-a dezvoltat în secolele al XVI-lea și al XVII-lea. Ea este caracterizată printr-o ornamentație stilistică bogată, prin jocuri de cuvinte, prin căutarea emoției și a plăcerii estetice. Spre deosebire de literatura renascentistă, literatura barocă pune accentul pe dezamăgire și pesimism. Printre tematicile frecvente ale acestei literaturi sunt viața ca o luptă, ca un vis sau ca o minciună și caracterul efemer al acțiunilor omenești, prezentate într-un stil somptuos și încărcat. Literatura barocă folosește în mod disproporționat adjectivele, hiperbolele, elipsele, metaforele, perifrazele, antitezele și aluziile mitologice. 
  
Autor a 29 volume de poezie, proză și monografie, Toader T Ungureanu, urmare a operei sale și a dragostei de literatură, face parte din multe cenacluri, recompensat cu diplome și Medalia jubiliară 2016, iar trei volume ale sale au fost premiate de diferite organizații de cultură.. 
  
Volumul „Blestemele iubirii„ apărut anul acesta la Editura Napoca Star, se deschide cu un “Cuvânt al autorului” în care își caracterizează personajele ca având un comportament ce depășește limita unei morale creștine și sociale. Amplu studiu introductiv semnat de Jenica Romanică și prezentarea criticului literar Lazarius Panac sub titlul “Moralitate, credință, caracter “ întregesc aprecierea favorabilă despre acest volum ce cuprinde opt povestiri, și care se încheie cu „Date despre autor „. 
  
Pentru a înțelege mai bine ideile trasmise de povestirile publicate în acest volum, să începem să descifrăm sensul trasmis de titlul cărții: :”Blestemul iubirii “.Blestemul mai este numit imprecație, maledicție, afurisenie sau anatemă. Acesta este o invocare a unei nenorociri sau a unui ghinion asupra unei alte entități: una sau mai multe persoane, un loc sau un obiect. În particular, „blestemul” se poate referi la o astfel de dorință prin invocarea unor puteri supranaturale sau spirituale, cum ar fi Dumnezeu sau zeii, un spirit sau o forță naturală, sau ca un fel de magie sau vrăjitorie. În multe sisteme religioase blestemul, sau ritualul însoțitor, este considerat a avea un efect asupra celui împotriva căruia este plasat. Inversarea sau înlăturarea unui blestem este numită uneori „rupere” și necesită adesea ritualuri elaborate sau rugăciuni. 
  
Acum să vedem ce înseamnă iubire:” Să dărui totul, să sacrifici totul fără speranță de răsplată; asta inseamna iubire”, spunea Albert Camus. Iar iubirea în viziunea lui Einstein:” Este o forță extrem de puternică pentru care, cel puțin până în prezent, știința nu a găsit o explicație formală. Este forța care include și guverneaza totul, este chiar în spatele oricărui fenomen care are loc în univers și încă nu a fost identificată de noi. Această forță universală este IUBIREA”. 
  
Deci, titlu spune totul, povestirile evocă unele nenorociri prin blestem contrazicând sentimentul universal al sacrificiului fără speranță, care este iubirea. Pornind de aici plonjăm în subiectele narațiunilor din această carte. 
  
În ansamblu povestirile:“Blestemele iubirii”, ”Iartă-mă” ,”La săniuș”,” Moșul”,”Garsoniera”,”Trei bărci”,”Gemenele” și “Poveste în miez de vară”, sunt adevărate fresce ce glisează spre un fabulos poetic, cu originea într-o impenetrabilă arhaitate, într-un soi de continent realo- imaginar, un tărâm al satului bucovinean. 
  
Povestirea “Blestemul iubirii “evocă o dramă a unei răzbunări, din cauza geloziei, într-un sat izolat de dincolo de neguri, protagoniști fiind tineri profesori. Personajele principale Maricica, Mirela, Doru, Petrișor intră într-un conflict de gelozie care duce la bătrâneasca și înțeleapta zicală: “cine sapă groapa altuia poate cădea în ea. “ 
  
Dacă în această narațiune sentimental iubirii duce la răzbunare, în povestirea “Iartă-mă “intervine răutatea unei tinere soții originară din Oltenia, de la țară, față de socrul infirm, căsătorită cu un fost soldat din nordul Ardealului. Costel soțul și Maria soția, moș Toader, socrul, copilul trăiesc drama răutății femeii față de socru.Nora convinge pe soț să-l ducă cu sania pe tată-l său în pădure, noaptea, când lupii urlă de foame, și să-l lase acolo.Spre norocul bătrânului infirm este salvat de un vecin de la o moarte sigură.Cei doi pun la cale o farsă. În fiecare seară bătrânul se arată la geam, ca o nălucă. Imagine care se repeat până când nora, Maria, înebunește și sfârșește să hălăduiască pe malul Oltului visând la soldații , care în tinerețe o foloseau. 
  
Toate celelate narațiuni sunt pe aceași notă vibrantă din care nu lipsesc relațiile sexuale dintre membrii diferitelor familii, unde personajele sunt caracterizate în subconștientul cititorului ca pozitive și negative. Negative precum Veronica din povestirea “Garsoniera“, femeie pedepsită pentru lăcomia care pusese stăpânire pe ea. 
  
Credința în Dumnezeu nu oprește personajele lui Teodor T Ungureanu să încalce Decalogul cu cele zece porunci. Cu cât este mai mult evocată divinitatea cu atât se încalcă cele zece porunci. Pentru personajele acestor narațiuni dreptatea este înțeleasă diferit, aceasta este a celui mai puternic.Ne înțelegând că dreptatea este valoarea etică și juridică, în functie de care se aprobă sau se dezaprobă relațiile sociale și raporturile juridice, normele juridice și hotărârile organelor de jurisdictie existente într-o epocă și într-o organizare socială dată; este faptul de a recunoaște drepturile cuiva, de a acorda fiecăruia ceea ce i se cuvine în mod legitim. Dreptatea este o virtute morală, cea mai înaltă dintre cele patru virtuti cardinale, care constă în faptul de a da fiecaruia ce este al său, în a respecta drepturile altuia . 
  
Narațiunile din această carte au izul nuvelelor lui Rebreanu, spre deosebirea că autorul ”Răscoalei” a folosit un limbaj frust și cu multe arhaisme, pe când Toader T. Ungureanu evită folosirea acestora, care totuși dau culoare dramelor din viața satului. 
  
Ultima povestire din acest volum, intitulată “Poveste în miez de vară… “este un adevărat poem dedicat obsesiei pentru un poet și versurile lui, într-un miez de vară poematic și nostalgic. “Fiecare act de rebeliune exprimă o nostalgie pentru inocenţă şi o chemare către esenţa fiinţei”, spunea Albert Camus. 
  
Un personaj ce trece ca un fir roșu prin narațiuni este Doru, care se deconspiră subtil, a fi autorul. Unde este acesta apare înțelepciunea, sentiment inefabil, unic, al omului, iubirea. 
  
Iubirea pentru personajele acestor narațiuni este înțeleasă ca un fel de cântec al cărnii, un țipăt al contrastelor, neînțelegând că adevărata iubire echilibrată și înțeleaptă este la vârsta mai înaintată când cuplul trece prin greutăți, creșterea copiilor, dureri în pierderea celor dragi, și când experiența vieții devine înțelepciune.Atunci este adevărata iubire. 
  
Marea artă a autorului e de a ști să învie lumile amintirii sau ale visării îndreptându-le către un sens care nu e niciodată același pe măsura complexității nesfârșite a vieții oamenilor din mediul rural. E la el o adevărată obsesie a totalității vieții sătești. Narațiunile autorului, la fel ca și romanele sale, sunt un tablou al unei trude, așezată în dorința de a exprima oamenii cu complicațiile lor și părțile nevăzute ale tradițiilor, obiceiurilor, credințelor, parte integrantă a istoriei mediului rural din țara noastră. De la iluzie la luciditate, de la poezie la crudul prezent al existenței, de la stabilitate la cele mai complicate stări de conștiință- acesta este universul lui Toader T. Ungureanu, urmând mersul unor vremi ale căror cărări sporesc indefinitul, făcând omul și mai complicat și complex în judecata lui. 
  
Al.Florin Țene 
  
Referinţă Bibliografică:
Al.Florin Țene:Barocul sătesc în volumul de nuvele “Blestemele iubirii “ de Toader T. Ungureanu / Al Florin Ţene : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 3076, Anul IX, 03 iunie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Al Florin Ţene : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Al Florin Ţene
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!