CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Eseuri >  





AL.fLORIN _ȚENE:Întoarcerea lui Orfeu
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Întoarcerea lui Orfeu 
  
Gândul, iată, s-a desprins din Noaptea orfică și se înalță spre zările spiritualității românești, elanul dionysiac și logosul orficau țâșnit învolburat iradiind noi spații ale zonelor culturii umane. 
  
Pentru a înțelege mai bine am să vă relatez istoria lui Orfeu care în limba greacă: se spune și se scrie Ορφεύς, adică Orfeus care a fost un muzician, poet și profet din mitologia greacă, fiul regelui trac Oeagrus și al muzei Calliope. După Pindar, tată îi era zeul Helios-Apollo, care i-a dăruit lira, instrument creat de ingeniosul Hermes. Cântăreț desăvârșit, personajul a devenit cu timpul arhetipul artistului. Legendele despre Orfeu fac referire la abilitatea sa de a fermeca prin muzica sa toate creaturile vii, dar și pietrele, încercările sale de a-și învia soția, Euridice, coborând după ea în infern, și moartea sa. Arhetip al cântărețului inspirat, Orfeu este una din cele mai semnificative figuri ale mitologiei clasice din cultura occidentală, fiind portretizat în mai multe forme de artă precum poezie, film, operă, muzică și pictură. 
  
Pentru greci, Orfeu a fost fondatorul și profetul așa numitelor mistere orfice. El este considerat autorul „Imnurilor Orfice”, o colecție care a supraviețuit până în prezent. Unele surse datând din vremea grecilor antici susțin originile tracice ale sale. 
  
Mitul orfismului este interpretat ca dovadă a existenței a unei religii arhaice în Grecia, poate de origine tracă, caracterizată de mistere și de credința în nemurirea sufletului. K. Meuli în anul1935 a descoperit în coborârea în Tartar chiar influența părăsirii trupului de către suflet în ritualurile șamanice de sorginte scitică. Cercetătorii datează răspândirea unei mișcări orfice în secolul al V-lea î.Hr. Deși Orfeu este văzut în mitologia elenă clasică, datorită originii sale apolinice, în opoziție cu adepții lui Dionysos, mitul său a influențat misterele dionisiace, în care zeul este dezmembrat, pentru a învia ulterior. Sectanții orfici l-au văzut de fapt pe Orfeu ca preot și inițiator al cultului lui Dionysos Zagreus și nu în postura de cântăreț. Orfismul a dat naștere multor opere lirice rǎmase anonime pentru a sugera propria vechime. Lui Herodot îi este cunoscutǎ însǎ originea mai nouă, presupus pitagoreicǎ și egipteanǎ, a scrierilor orfice. Poetul Onomacrit, care a trăit în perioada lui Pisistratus (ca. 607 - 528 î.Hr.), este probabil principalul falsificator al textelor mistice ale sectei, chipurile anterioare operei lui Homer și teogoniei lui Hesiod, pe care le-a atribuit lui Orfeu și lui Musaios. 
  
Armonia cosmică proslăvită de orfici și pitagoicieni, ca discipoli ai unei credințe nemuritoare a devenit laimoti și aspirație supremă a culturii europene.În această unitate a contrariilor, născută din hausul originar, omul este cel ce dă consens celor diferite ca semnificație și, în această viziune, revoluția săvârșită de Orfeu în domeniul cunoașterii și al modelării omului este de neprețuit. 
  
A descoperi armonia ascunsă a firii și a umaniza cee ace părea imposibil, a îmblânzi până și animalele sălbatice prin fascinația verbului și fiorul muzicii, a croi omului un nou drum, acel al civilizației, desprinzându-l de barbarie, aceasta este adevărata semnificație a lui Orfeu în istoria umanității și nu aceea, sau nu numai aceea de homo cantans îndrăgostit și apoi nefericit prin pierderea iubitei. 
  
Apreciez, într-un fel, Orfeu este expresia simbolică a dramei cunoașterii, fiind, alături de Ghilgameș și Prometeu, unul dintre martirii omenirii care s-a sacrificat pentru a aduce focul pe pământ. Prometeu este fiul lui Iapet și al Climenei, sau al Asiei, ambele fiice ale lui Ocean, și fratele lui Atlas și al lui Epimeteu. Se căsătorește fie cu Celeno, fie cu Climene. Printre copiii lui se numără Deucalion, Licos și Himerea și, în funcție de sursă, Etneos, Elen, eroul fondator al elenilor, și Tebe, deși aceștia din urmă mai sunt considerați copiii lui Deucalion. 
  
În funcție de sursă, Prometeu a creat omul din lut însuflețindu-i cu foc, dar această legendă nu apare în Teogonia. În schimb Prometeu era considerat acolo binefăcătorul oamenilor. Pentru ei l-a înșelat pe Zeus de două ori. Prometeu a găsit mijlocul de a le veni în ajutor. El a furat focul din ceruri și l-a dat oamenilor. Se spune că a furat semințele din soare și le-a adus pe pământ ascunse într-o tulpină. Alte surse susțin că a luat focul din forja lui Hefaistos. Pedeapsa lui Zeus a fost și mai aspră. Îl înlănțui pe Prometeu de o stâncă pe muntele Kazbek din Caucaz. Un vultur uriaș, pasăre monstruoasă zămislită de Tifon și de Echidna, îi devora zilnic ficatul, care peste noapte se regenera. În felul acesta titanul a fost supus unui chin zilnic. 
  
Prometeu îl sfătuise pe Epimeteu să nu accepte niciun dar de la zei, dar în absența acestuia Zeus l-a convins să o ia pe Pandora, cea care ajunge să răspândească în lume toate relele și nenorocirile. 
  
Un cercetător, Francis Bacon, descifra în plin Ev mediu adevărata înfățișare a lui Orfeu în istoria umanității din legenda vieții sale, pe care o asemuia cu imaginea și tâlcurile filosofiei;” căci tot ce se referă la acest personaj cu adevărat divin, priceput în toate felurile de armonie, atrăgând, și subjugând totul prin dulceața acordurilor sale, se aplică în mod firesc filosofiei.“Intradevăr, activitivitățile lui Orfeu le întrec pe cele ale lui Hercule, cum operele înțelepciunii le întrec pe ale valorii prin însemnătatea, întinderea și durata rezultatelor lor.Așa cum subliniază Francis Bacon în studiul său Orfeu sau filosofia, din cartea Despre înțelepciunea anticilor, în traducerea lui Alexandru Popescu, apărută la Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1976. Moartea groaznică a lui Orfeu, sfâșiat de bacante, acestea fiind preotease ale cultului lui Bachus Si:menadă adică femei cu purtări libertine,fiecare dintre însoțitoarele zeului Bachus.Acestea fiind expresiile ale stihiilor dezlănțuite ale naturii ce constituiau triumful de moment al Haosului asupra armoniei Cosmosului făurită de Orfeu. 
  
Reliefez meritele Orfismului ca revoluție spiritual în filosofia natural și filosofia morală și politică, arăt efectele binefăcătoare ale acestuia asupra civilizației umane, efecte care dacă nu sunt propagate cu stăruință sunt annihilate de barbarie și atunci “ Heliconul își ascunde apele de lumină curgând pe sub pământ…În zgomotul armelor legile și muzele tac.“ 
  
Interpretarea resorturilor intime ale filosofiei pe care o asemui cu viața lui Orfeu, ca urmare a nestatorniciei firești a lucrurilor omenești, la capătul unui anumit timp, aceste ape ies din nou la suprafață și curg din nou la lumină, însă în alte locuri și pentru alte popoare. Sfârșit ce semnifică într-un fel drumul Renașterii lui Orfeu în cultura umanității, Renaștere datorată însă nu nestatorniciei firii omenești, ci nevoii sale permanente de echilibru, de armonie și echitate.Această nevoie ideală, această aspirație spre sublim s-a întrupat din antichitate și până în zilele noastre în numeroase opere, ca ipostaze ale eternului Orfeu. Acesta fiind scormonitor de taine, avid de adevăr, dorind să cunoască și misterele lumii de dincolo. 
  
Orfeu a cunoscut, cum spue Diodor din Sicilia legendele timpului despre Infern, dar a întreprins hazardata lui călătorie în lumea morții pentru a-și readuce soția pe pământ și a cunoaște tainele acelui tărâm.. Probabil Orfeu a făcut această călătorie nu pentru a-și aduce soția la lumină, căci asta este o formă a legendei, ci pentru a dezvălui inițiaților tainele lumii de dincolo.Această supoziție o găsim și în Rapport de l`orphisme et du christianisme, Paris, 1925,p.31. 
  
Erosul alături de Logos constituie un principiu suprem al Orfismului ca religie civilizatoare a omului. Ascetismul de care a dat dovadă Orfeu după pierderea Euridiciei este dovada prețuirii pe care el o dă soției și familiei monogame, în opoziție cu poligamia de până atunci. 
  
Într-un fel, epopeea lui Orfeu este asemănătoare cu epopeea lui Ghilgameș și probabil că amândouă s-au născut din aceeași matcă arhetipală ce a unit civilizația Orientului cu cea a Occidentului.Dacă, prin excelență, poemul lui Ghilgameș semnifică faza eroică a înfruntării omului cu animalitatea și a desprinderii sale de această lume, căutându-și propriei vieți un sens, călătoria lui Orfeu în Infern constituie o prelungire a căutărilor lui Ghilgameș și o încercare de a compensa tragismul morții omului prin eternitatea clipei de iubire. În concepția mea cuplu făurit de Orfeu și Euridice este mai tare decât moartea. 
  
Încercând să prezinte o linie de descendență spiritual care pornește din Sicilia și Tracia, traversează Helespontul până în Grecia asiatică, se combină, poate, cu unele rămășițe ale tradiției minoice, supraviețuind în Creta și ajungând cu Pitagora în Vestul îndepărtat, ultimul reprezentant de seamă al acestei descendențe spiritual fiind Empedocle. În aceste condiții mă întreb: Cum se leagă această dezvoltare de miticul Orfeu și de religia orfică? 
  
Reluând datele cu privire la patria lui Orfeu, care este Tracia, unde este adoratorul său Apollo și arată că Orfeu reunește profesiunile de poet, magician, dascăl religios și profet. Elenistul E.R.Dodds conchide: “Orfeu este un personaj trac foarte asemănător cu Zamolxis- un șaman mitic sau un prototip al șamanilor. Orfeu nu este însă, totuna cu orfismul” spune englezul E.R.Dodds. 
  
Triada Apollon, Dionysos, Orfeu par a fi o cucerire târzie a nevoii de compensație a spiritului grec, asaltat de antagonismele provocate de competiția dintre cei doi zei: Apollon și Dionysos, competiție încheiată prin “pacea “ dintre ei și armonia ce trebuia predicate de Orfeu. 
  
Figura lui Orfeu a devenit o permanență a orfismului dar și a culturii umanității unde fascinant spiritele independent de curentul ce l-a generat, devenind un symbol al creației, dăruirii și devotamentului uman, un model exemplar în istoria civilizației și a culturii universal. 
  
Al.Florin Țene 
  
Referinţă Bibliografică:
AL.fLORIN _ȚENE:Întoarcerea lui Orfeu / Al Florin Ţene : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 3024, Anul IX, 12 aprilie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Al Florin Ţene : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Al Florin Ţene
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!