CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Eseuri >  





Al.Florin Ţene:Zeiţele nu mor niciodată, rămân în subconştiientul popoarelor
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
  
Zeiţele nu mor niciodată, rămân în subconştientul popoarelor  
  
 
  
Oamenii primitivi nu L-au cunoscut pe Dumnezeu. Însă se temeau de vicistitudinile naturii, pe care nu le puteau explica şi înţelege. Mult mai târziu au apărut religiile, diferite ca percepere a Dumnezeirii, în funcţie de geografie, teritorii, climă, limbă şi dezvoltare socială.  
  
Ca sursă de informaţii despre apariţia religiilor este, în primul rând, limba vorbită de populaţiile respective. Deşi limbajul oamenilor se schimbă mereu, totuşi acesta păstrează multe urme din trecutul îndepărtat. Și limba română păstrează până astăzi expresii, care cândva, au avut un înţeles cu totul diferit faţă de cel de acum.
Un alt izvor al cunoştinţelor noastre asupra credinţei oamenilor din vremuri ancestrale îl constituie mitologia, adică legendele transmise din generaţie în generaţie despre multitudinea de zei, zeiţie, eroi etc. Studiind aceste legende putem să ne dăm seama cum îşi reprezentau oamenii primitivi lumea şi care erau credinţele lor religioase. În acest context, în realitatea concretă, lucrurile nu se întâmplă întotdeauna aşa. Aceasta deoarece, progresul material sau cel biologic nu atrage după sine, cu necesitate, şi progresul vieţii spirituale. Mai mult, nici chiar progresul psihologic nu este coordonat necesar progresului spiritual. Psihologicul face parte din “natură “ şi scopurile lui nu se confundă, prin esenţă, cu ţintele urmărite de viaţa spirituală.
Revenind la sursele de informare, mai adaug că obiceiurile din popor, superstiţiile născute din cauza necunoaşterii şi ignoranţei, datinile, care se păstrează adesea de-a lungul secolelor, fac ca oamenii să nu mai știe, după o vreme îndelungată, care este semnificaţia lor adevărată. Dar, după riturile şi datinile religiilor de azi, putem să urmărim şi să explicăm datinile şi reprezentările religioase ale omului primitiv.
Formele reprezentărilor religioase ale oamenilor primitivi au fost cât se poate de diferite, în funcţie de condiţiile concrete de viaţă ale fiecărui grup social. Personificând forţele naturii, omul primitiv avea, în acelaşi timp, cele mai confuze reprezentări despre propria lui natură. El nu putea să deosebească visul de realitate, aşa cum deosebim noi astăzi.
Când omenirea a conştientizat existenţa lui Dumnezeu? Dar de ce Acesta este recunoscut de alte popoare sub o altă denumire? Scriitoarea Voichiţa Tulcan Macovei în cartea sa “Cine sunt eu şi cine este Dumnezeu-Dialoguri interreligioase “(Vol I. 2016 ), spune: ”
Dacă Dumnezeu este Unul singur, înseamnă că şi Adevărul Său revelat va fi Unul. Căci, în mod logic, nu pot exista mai multe adevăruri despre un anumit lucru! “( Prefaţă de Voichiţa Tulcan Macovei).
Dar, când omenirea a conştientizat existenţa lui Dumnezeu?
Cu mult înainte de apariţia credinţei în zeii atotputernici, începe divizarea diferitelor forţe ale naturii. Aşa a apărut ideea unui Dumnezeu care dirijează soarele. Au mai apărut zeul care dirijează tunetele, care se numea Thor, la vechii germani, Perun la vechii slavi, Zeus la vechii greci şi Jupiter la la romani, închipuit cu un ciocan în mână cu care loveşte, sau mai este zugrăvit cu un mănunchi de fulgere pe care le lansează din cer.
În aceste condiţii oamenii, treptat, au conştientizat că, practic, este un singur Dumnezeu, care la daci era denumit Domnul Zeu. Cuvinte, care prin contopire, au dat Dumnezeu.
Vauvenargues spunea că:”
Religia este datoria omului faţă de Dumnezeu “, iar marele L. N. Tolstoi declara: “Adevărata religie este raportul omului faţă de viaţa infinită din jurul lui, raport care este în concordanţă cu raţiunea şi cunoştinţele omului, care leagă viaţa lui de această infinitate şi îi îndrumează faptele.
Şi, când omenirea a conştientizat că Dumnezeu este Esenţa Primă şi ultimă a vieţii?
Scriitoarea Voichiţa Tulcan Macovei, în cartea sa, amintită mai sus, scrie: “
Vechiul Testament şi Tora de la primele versete consemnează imaginea (chipul ) lui Dumnezeu sub formă de Duh“. Exemplificând: “Pământul era pustiu şi gol: peste faţa adâncului de ape era întuneric şi Duhul lui Dumnezeu se mişca deasupra apelor, Dumnezeu a zis:” să fie lumină “-şi a fost lumină-“(Geneza, I, 2-3 .).
D. D. Roşca scrie în “Existenţa tragică“ că: “nu atitudinea spirituală proprie ştiinţei poate înlocui, fără pierdere pentru viaţa noastră spirituală, atitudinea estetică, morală ori filosofică.“ În concluzie, ştiinţa pozitivă nu implică, în nicio măsură, deprecierea valorilor credinţei în Dumnezeu, morală, estetică, sau metafizică.
Până la apariţia creştinismului, zeiţele mame din religiile precreştine cu pruncii acestora, din iconografia cunoscută apar în diferite desene din epocă, - acestea fiind prototipul Maicii Domnului creştină şi ale pruncului Hristos. Astfel, au rămas până la noi desene cu Hathor, zeiţa mamă din Egiptul antic, hrănindu-şi fiul- zeul Horus, au ajuns până la noi desene cu zeiţe mame şi pruncii lor în diferite religii precreştine; zeiţa mamă Iştar cu pruncul în Sumer, Babilon, Astria; zeiţa greacă Demeter cu pruncul, sunt imagini vechi ce ne amintesc de Maica Domnului cu Pruncul din perioada creştină etc.
După apariţia Evangheliilor, zeii şi zeiţele au trecut în planul doi. Nu au murit, s-au strecurat în religii. Astfel, evangheliile lui Matei, Marcu, Luca şi Ioan ne aduc până astăzi genealogia lui Iisus şi viaţa acestuia. În Evanghelia lui Matei se povesteşte naşterea lui Iisus, Maria având, înaite de căsătoria cu Iosif, în pântec Duhul Sfânt.”Ea va naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus; căci el va mântui poporul său de păcate. “(Matei, I, 18-21 ).
Nu cred că ştiinţa pozitivă este competentă în analiza creştinismului, sau în alte creaţii omeneşti. Ştiinţific este simţul de relativitate al valorilor şi atitudinilor, şi nu dogmatismul, orice haină ar îmbrăca el. Ştiinţific este să nu ai nici un fel de superstiţie, nici chiar pe acea a ştiinţei. Creştinismul nu este o superstiţie, nu este nici o dogma, este un adevăr despre Acela care a creat Universul, lumea întreagă, cum spune în Argument Voichiţa Tulcan Macovei, din volumul” Cine sunt eu şi cine este Dumnezeu.“
Evanghelia lui Marcu, fiind scrisă după o sută de ani de la naşterea lui Iisus, nu spune nimic despre naşterea Fiului Omului, cum spune Matei în Evanghelia sa. După cum povesteşte Marcu, abia atunci când Iisus a ieşit din apă Ioan “a văzut cerurile deschise şi Duhul ca un porumbel pogorând asupra lui. Şi glas porni din ceruri:-Tu ești Fiul meu cel iubit, întru tine bine am voit- “( Marcu I, 11).
În Evanghelia lui Luca, pentru a înlătura orice îndoială, îngerul trimite pe Maria la bătrâna Elisabeta, care rămăsese grea. Când Maria a sosit la Elisabeta şi i s-a închinat, povesteşte Luca „pruncul a săltat în sânul ei “ şi de bucurie bătrâna Elisabeta, cu glas puternic a strigat şi a zis: “Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecului tău “(Luca, I, 42 ). Evanghelia după Luca a fost scrisă la 120 de ani după evenimentele pe care le descrie.
În acest eseu nu pun la îndoială cele scrise de evanghelişti, dar , adevărul istoric trebuie spus. Nici o Evanghelie n-a văzut lumina zilei înainte de cel de-al doilea pătrar al secolului al II-lea. Cea mai veche este Evanghelia lui Marcu, după care urmează Evangheliile lui Matei şi apoi a lui Luca. Cea mai nouă este considerată Evanghelia lui Ioan.
Convingerea noastră este că nici chiar ştiinţa, făcută cu spirit critic şi nu ridicată pe dogme, nu deschide perspectiva măritoare de orizonturi, de unde putem întrezări că pasiunea morală, atitudinea estetică şi speculaţia metafizică sunt atitudini creatoare de valori, cel puţin tot atât de mari şi cu drept de existenţă la fel de neprescriptibilă ca şi valorile creştine.
 
  
Valorile creştine, nu sunt aspecte iluzorii ale existenţei, ci elemente constitutive ale ei, tot atât de reale ca şi opusele lor. Cu ajutorul valorilor, am reuşit câteodată să transformăm radical existenţa umană.  
  
 
  
 
Referinţă Bibliografică:
Al.Florin Ţene:Zeiţele nu mor niciodată, rămân în subconştiientul popoarelor / Al Florin Ţene : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2904, Anul VIII, 13 decembrie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Al Florin Ţene : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Al Florin Ţene
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!