CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Eseuri >  





Al.Florin Ţene: Fenomenul hyperionic la George Coşbuc şi Blaga
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Fenomenul hyperionic la George Coşbuc şi Blaga 
  
Atât George Coşbuc cât şi Lucian Blaga s-au înscris în rândul poeţilor conştienţi 
  
de rolul lor hyperionic, de mediatori între om şi marile adevăruri despre fiinţă. Gândindu-ne 
  
la felul Cătălinei de a se lumina pe sine prin intermediul luceafărului, mijlocitor între 
  
ea şi demiurg (Mihai Cimpoi, "Eminescu şi Hegel" în "România Literară" nr. 2/1989), 
  
putem spune că omul de artă, poetul căruia i "s-a dat putere", oficiază prin întreaga sa 
  
operă un act ritualic de iniţiere în valorile esenţiale ale Universului, având ca scop 
  
cunoaşterea de sine, astfel poetul devine un mijlocitor. 
  
Hyperion, mijlocitor mergător peste lume, este un personaj mitologic, de unde a 
  
fost preluat şi de Eminescu, el fiind fiul zeiţei Gaia, personificarea feminină a 
  
pământului, născută din haosul primordial, şi al zeului Uranus, personificare a cerului. 
  
Hyperion este, de multe ori, identificat cu soarele, adică cel care îi luminează pe oameni. 
  
Această "iluminare" are în ea şi semnul adânc al cunoaşterii de sine, deoarece numai prin 
  
"iluminare" oamenii ajung să descopere marile adevăruri despre ei, adevăruri ce au 
  
centrul de gravitaţie în absolutul de dincolo chiar de lumină, adică în misterul de care 
  
vorbea Blaga, unde "Marele Anonim ne îngăduie să surprindem misterele esenţiale sau 
  
disimulat, sau deloc, sau cu mister", (Censura transcendentală, în "Trilogia cunoaşterii", 
  
1934), mistere ce pot fi luate ca adevăruri absolute, prin "iluminarea" de care vorbeam. 
  
Acesta este rolul suprem al scriitorului, care justifică paternitatea sa uranică prin slujirea 
  
fraţilor săi întru Gaia: "Sunt inimă-n inima neamului meu/ Şi-i cânt şi iubirea şi ura -/ Tu 
  
focul, dar vântul ce-aprinde sunt eu./ Voinţa ni-e una, că-i una mereu/ În toate ale noastre 
  
măsura./ Izvorul eşti şi ţinta a tot ce cânt -/ Iar dacă vreodat-aş grăi vreun cuvânt/ Cum 
  
nu-ţi glăsuieşte scriptura,/ Ai fulgere-n cer, tu cel mare şi sfânt,/ Şi-nchide-mi cu fulgerul 
  
gura!" (George Coşbuc, Poetul). 
  
Pomenita mediere a poetului Coşbuc, pornind de aici, poate fi percepută în mai 
  
multe planuri, mijlocind între mitic şi modern, între veacurile culturale de la începuturile 
  
istoriei omeneşti şi cele prezente. 
  
Pe lângă această cunoaştere coşbuciană, la Blaga găsim tot o cunoaştere dar de 
  
data aceasta "luciferică", puţin nuanţată faţă de cea hyperionică. Cunoaşterea "luciferică" 
  
blagiană iscă "o grijă în obiect". Aceasta este ascunsă căilor şi posibilităţilor umane de 
  
cunoaştere (fenomen şi noumen - ca în terminologia cantiană şi postkantiană). Cerânduse 
  
intelectului o "evaluare de sine", un exil de circumstanţă, deci, în aventura cunoaşterii, 
  
se tinde spre limitele nebuloase ale raţionalului, într-o antinomie care dispare o dată cu 
  
raţiunea, adică. Atât la Coşbuc, dar mai ales la Blaga, lumea şi fenomenele se revelează 
  
într-un tip de ideatic (element de patristică), dar o "ideaţie" ce pare antică, dar în 
  
apropiere de sistemele teologice la Coşbuc. 
  
Dar lângă "mister", la amândoi poeţii în discuţie conştiinţa trăieşte drama de 
  
totdeauna a "deşărtăciunilor", căci, transpusă în transcedentar cunoaşterea împinge totuşi 
  
la o "cenzură", peste care nu se poate trece, interzicând accesul la esenţele ultime. 
  
Original, silogismul arhitecturii epistemologiei blagiene şi coşbuciene ajunge la concluzii 
  
comune unor întreprinderi filosofice cunoscute. 
  
Dacă metafizica lui Blaga ajunge în "conflict" cu logica, la Coşbuc, miticul se 
  
caracterizează în primul rând printr-o înţelegere logică a legităţii luminii, dobândită prin 
  
iniţiere şi o asimetrie a tuturor acţiunilor sale spre o închidere în legitate. El nu intră în 
  
competiţie cu natura, ci se consideră o parte a naturii în care se integrează, câştigând în 
  
felul acesta simţul eternităţii. Dobândirea acestui simţ îl apropie de divinitate. 
  
Spre deosebire de Coşbuc, la Blaga acest simţ al eternităţii este luciferic şi 
  
iscoditor. El tinde la revelarea acelui misterium tremendum et fascinans (mister luminos 
  
şi fascinant). Minus-cu-cunoaşterea "nu întregeşte corola de minuni a lumii", nu ucide cu 
  
mintea a lumii taină", ci o "sporeşte" prin cele două excerpte. 
  
În "Aspecte ale mitului" (Editura "Univers", 1978), Mircea Eliade insistă asupra 
  
relaţiei omului mitic cu lumea, subliniind că "omul societăţilor în care mitul e viu, 
  
trăieşte într-o lume deschisă, deşi cifrată şi misterioasă. Lumea îi vorbeşte omului şi, 
  
pentru a înţelege acest limbaj, e de ajuns să cunoşti miturile şi să descifrezi simbolurile 
  
(...) Orice obiect cosmic are o istorie. Aceasta înseamnă că el este în stare să vorbească 
  
omului. Şi pentru că vorbeşte despre el însuşi, în primul rând despre originea sa, despre 
  
evenimentul primordial căruia îi datorează existenţa, obiectul devine real şi semnificativ. 
  
Nu mai este necunoscut, un obiect opac, insesizabil şi lipsit de semnificaţie, pe scurt 
  
nereal. El participă la aceeaşi lume ca şi omul". (p. 133). 
  
Cunoaşterea şi descifrarea misterului, la Blaga, se face prin metaforă. Deci, 
  
această cunoaştere nu este o cunoaştere conceptuală, ci o cunoaştere intuitivă, "intuiţia 
  
neconceptualizabilă". Indiferent că centrul concepţiei se cheamă Brahman, Atman, ideea, 
  
entelehia sa, eul, voinţa etc. - scrie Blaga în "Trilogia culturii" - acest nucelu este o 
  
metaforă. "Metaforicul e foarte vădit înainte de toate în creaţia metafizică", aceasta tinde 
  
"spre revelarea misterului cosmic". Acest mister al cosmosului, al eternităţii îl găsim la 
  
Coşbuc care se transformă într-un intermediar între mit şi între cei care l-au pierdut. El 
  
este Hyperionul care mijloceşte cunoaşterea eternităţii prin cunoaşterea de sine. De aceea 
  
mitul este o permanenţă a poeziei sale. 
  
Un prim semn al înţelegerii mitice în poezia lui Coşbuc ar fi cunoaşterea în legile 
  
naturii (ca în poezia Vara) sau dobândirea eternităţii prin solidarizarea cu mediul, (poezia 
  
"Cântec vechi al Oltului). Natura, la Coşbuc, este leagănul divinităţii. O geneză comună 
  
cu cea a omului. Nu este vorba ("Prin Mehadia") de o solidarizare a naturii cu omul, cu a 
  
omului cu natura. (Din copilărie). 
  
Dacă la Coşbuc misterul şi mitul este luminos, un fel de iubire între iluminism şi 
  
mitologic, la Blaga poezia sa este străbătută de la un capăt la altul de o axiologie a 
  
misterului şi există o apropiere dintre arhitectura sistemelor sale şi o poezie sub forma 
  
reflexibilităţii. În misterium conceptul cedează simbolului şi parasimbolului, devine "mut 
  
ca o lebădă". Din "turnul de fildeş" al aproximaţiilor metaforice, Blaga emite în banda 
  
unor mituri deja cunoscute (a căror esenţializare poartă sensuri funcţionale), ori în banda 
  
unor fabulaţii noumenale, adeseori inventate. ("Legenda", "Biblică", "Drumul Sfântului", 
  
Jocul întoarcerii", "Luceafărul", "Peisaj tanscendent" etc.). 
  
Aventura cunoaşterii la cei doi poeţi este aventura pe drumul "luminii" adică în 
  
căutarea lui Hyperion, ce se patentează în actele unei drame-tragedii, în "procesul" 
  
contemplării sinelui dar şi în starea de graţie, ieşirea din graţie, orgoliul luciferic, 
  
eşuarea, integrarea în mister, urmând dinamica ideilor gotheene şi nu statistica celor 
  
platoniene. În plus, la Coşbuc Zeii par a avea o poziţie privilegiată ca urmare a unui 
  
"contract" care, nemaifiind respectat, se denunţă. 
  
Din versurile coşbuciene se desprinde o valoare morală, în care omul este ridicat 
  
la rang de divinitate, prin măreţia sentimentelor sale. 
  
Spre deosebire de Blaga, la Coşbuc, o valoare este înlocuită cu alta atunci când se 
  
demonetizează, cu condiţia ca a doua să nu-i fie inferioară. 
  
La Coşbuc, satul este peren, real, înconjurat de natură. La Blaga, acesta e proiectat 
  
pe fundalul vaporos al permanenţelor cosmice, poetul îşi simte umbra pe ziduri: "În satul 
  
vechi de lângă lună/ uşi se-nchid, uşi se deschid./ Umbra mea cade pe zid.: ("Vrajă şi 
  
blestem"), aici se simte misterium fascinans, pe când la Coşbuc, omul traduce limbajul 
  
naturii şi se bucură şi se mâhneşte de "întâmplările ei". 
  
La Blaga, saltul în mister înseamnă o rezolvare a problemei cunoaşterii într-un 
  
sens programatic. ("Pasărea sfântă"). Atât la Coşbuc, cât şi la Blaga, poetul este chemat 
  
să-şi iniţieze semenii întru frumos, întru lumină, dându-i acesteia rolul hyperionic, fiindcă 
  
la amândoi poeţii în discuţie există o dialectică a luminii, în corelaţie cu principiul 
  
întunericului, dualitate care mai mult se presupune decât se exclude. În "jocul" acesta 
  
dualist un rol esenţial îl are mitul şi diurnul. Reversibilitatea acestora ţine de o 
  
"schimbare de regim a imaginarului", de care vorbea G. Durano în "Structurile 
  
antropologice ale imaginarului". 
  
La cei doi poeţi mitul nu exprimă un adevăr esenţial ca în religie. El îl iluminează 
  
precum Hyperionul care mijloceşte cunoaşterea de sine şi ca argumentum ad absurdum. 
  
Al.Florin Țene 
  
Bibliografie: 
  
Anton Dumitriu - Alitheia, Editura "Eminescu", 1984. 
  
Mircea Eliade - "Aspecte ale mitului", Editura "Univers", 1978. 
  
Radu Lupan - "Moderni şi postmoderni. Text şi context", Editura "Cartea Românească", 
  
Bucureşti, 1988. 
  
Paul Cornea - "Poezia lui George Coşbuc", Editura "Dacia", Cluj-Napoca, 1976. 
  
Ion Negoiţescu - "Poezia în filosofia lui Blaga în Scritori moderni", E.P.L., Bucureşti, 
  
1966. 
  
Melania Livadă - "Iniţiere în poezia lui Lucian Blaga, Ed. Cartea Românească, București, 1974. 
  
Referinţă Bibliografică:
Al.Florin Ţene: Fenomenul hyperionic la George Coşbuc şi Blaga / Al Florin Ţene : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2822, Anul VIII, 22 septembrie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Al Florin Ţene : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Al Florin Ţene
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!