CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Recenzii >  





ALEXANDRU MUREŞAN - EXPIRAŢII, cronică de prof.Lucia-Elena LOCUSTEANU
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
ALEXANDRU MUREŞAN 
  
EXPIRAŢII 
  
ORIZONT şi MAI SUS 
  
VOL. 9 VOL. 10 
  
Lecturi subiective 
  
,,Când galopezi cu furca prin cuvinte 
  
cauţi miros de fân ne-ntins cu raţii 
  
şi zborul tău de zile înainte 
  
rămâne-n urmă doar în EXPIRAŢII”. 
  
Alexandru Mureşan - ,,Zbor lin” 
  
Fizician, cercetător ştiinţific, director general, lucrător comercial, profesor de psihopedagogie specială, Alexandru Mureşan e un romantic incurabil, însetat de idei, de cunoaştere, de absolut, de adevăr şi corectitudine, e loial, serios, noncomformist şi rebel, dar şi înzestrat cu harul cuvântului, al creaţiei. 
  
A dat literaturii SF un roman. Pasiunea lui însărămâne ,,literatura senzorială” - poezie şi proză scurtă - pasiune materializată în cele 14 volume, cu supratitlul ,,EXPIRAŢII”. 
  
Cuvântul – cheie ,,EXPIRAŢII”, un ,,lait-motiv”, cu multiple conotaţii, transmite cititorului ,,dorurile”, căutările, frământările, dramele sufleteşti puternic reflectate apoi în metafore, dar şi sintagme metaforice – sinteze - ce alcătuiesc titlurile volumelor sale * şi care captează atenţia, trezind curiozitatea, dar şi interesul de a pătrunde în universul ficţional ale trăirilor lăuntrice ce-i devorează sufletul autorului, aşa cum se confesează în versurile de pe coperta primului volum: 
  
,, Te naşti pentru a toarce din firul faptei viu, 
  
Încrâncenând simţirea şi-al ei năvalnic scurs 
  
Pe fusul ce se-nvârte – scrijelitorii ştiu 
  
Să descifreze-nsemne de treceri în parcurs 
  
…………………………………………………………………………………………………………… 
  
* Ciclul ,,EXPIRAŢII” cu titlurile: 
  
1.UMBRELE INFERNULUI; 2. CÂNTECE TĂCERII; 3. TĂCERILE CÂNTECULUI; 4. GALOP SECANT; 5. FEREASTRA DESCHISĂ; 6. URMĂ DIN URMĂ; 7. PE ALTĂ CĂRARE; 8. RĂTĂCITORUL; 9. ORIZONT; 10. MAI SUS; 11. SPRE ALT ÎNCEPUT; 12. SĂMÂNŢĂ; 13. A, b, c, de ce?; 14. PERPETUUM NOBILE 
  
Dar când mai creşti, păşirea găseşte şi popas 
  
Cu dezorientare ca într-un loc etern 
  
Fără indicatoare şi fără limbi de ceas 
  
Căci timpul ţi se zbate sub umbre de infern” 
  
Versurile citate ne fac părtaşi la ,,EXPIRAŢII” – revolte ale autorului, revolte în imagini poetice dure, uneori, chiar vulgare, la adresa lumii în care ne ducem existenţa ,,o lume de baltă” , lume care poate fi schimbată: ,,Într-o lume a părerii îţi poţi găsi întotdeauna părerea simţirii de bine.”; ,, Divină, lumea se răstoarnă la fel înspre aceeaşi redescoperire a sinelui pierdut prin păienjenişul de cărări.” 
  
Mereu în căutarea unui nou orizont, e mereu dezamăgit, deranjat. Îl deranjează ,,uitarea”, ,,uitarea rosturilor , ,, O singură dată” societatea ,,ar trebui (…) să aleagă o cale corectă, de participare armonică în cadrul evolutiv al ciclurilor planetei. Ar fi de-ajuns pentru întreg Universul.” 
  
,,Asemenea intelectualilor lui Camil Petrescu”, Alexandru Mureşan este ,,un om care vede idei” * de aceea e mereu în căutarea unui nou absolut, a unui nou orizont. În viziunea lui ,, orizontul înseamnă întotdeauna un cumul de fapte (…) peste care verşi propriul eu, zi de zi, cu satisfacţia plăcută a conştiinţei că: ai făcut ceva pentru care a meritat să trăieşt.” 
  
…………………………………………………………………………………………………….. * Ion CRISTOFOR, ,,PREFAŢĂ. CĂUTAREA DE SINE” în Vol. 1 de ALEXANDRU MUREŞANU - ,,EXPIRAŢII, UMBRELE INFERNULUI”, EX LIBRIS, Cluj – Napoca, 1963 -2002, p.4. 
  
Frământat, însetat de idei, retoric se întreabă: ,,Să poţi înţelege viaţa prin ceea ce e dincolo de aparenţă, în restul cu tâlc al fiecărei manifestări proprii sau observate în divinitatea care te înfăşoară, ce altă înţelepciune mai poţi dori ?” 
  
Şi, totuşi, îşi doreşte din partea semenilor apreciere şi respect faţă de muncă: ,,Mâinile negre sunt mai albe decât cele înnegrite prin gesturi cu regrete târzii.” 
  
Sintetizată condiţia umană apare metaforic în titlul - sintagmă a două catrene ,,Vai de lut”, sintagmă ce ne trimite la condiţia noastră de muritori: ,,Pleacă-ţi gândul într- o parte şi renunţă la dorinţe(…) /pleacă-ţi gândul orişiunde în vâslindu-l vremii tale (…)/ Eşti un serv al lumii acre care nu simte dorinţe (…) / eşti *delungă picurare a cuprinsului de apă.” 
  
Viaţa e destinaţie, e destin, e rătăcire prin vreme, prin timp: ,,Exist*-o destinaţie în toate /(..)/ ducând spre viitor prezent-trecut/ şi din puţinul lucrurilor toate / te-mprăştii dăruind fără suspin, / atunci poţi spune; ,, iată că se poate / ca—n viaţă s-ai cu-adevărat destin”. 
  
Dezamăgit de noile realităţi, dezamăgit de semeni, dezamăgit şi în iubire, trăieşte drama însingurării: ,,De malul meu însingurat / s-au depărtat şi norii / iar valurile nu mai bat / în ritmul plin al morii.//Tăciuni mai ard pe malul meu / ca resturi de incendiu.” 
  
Şi totuşi, e însetat de iubire: ,,Iubeşte-mă chiar de sunt scund”(…) / Iubeşte-mă fără să-mi fii/ o frământare care doare!”(…) / Te chem cu o speranţă-gram / să-mi dai bătaia de aripă, / te chem, cu 
  
îndemnări de ram.” 
  
Cu toate acestea, în viziunea sa, imaginea femeii e pusă într-o postură defavorabilă, urâtă, aşa cum transpare din proza scurtă: ,,Despre un Alexandru prea simplu”:,, Cele (…) denumite ,,frigide.”; ,,Un real banal se răstoarnă turnând secundele, fecundele înspre nimic, înţelegând prin aceasta: nici un mic har rămas pentru dar din ce le este dat în hotar de propria participare.” 
  
O durere amară, intuită sau trăită, îl face să-i aducă reproşuri dure tinerei iubite: ,, Mânzo! Ascultă ce-ţi spun! Ai crezut că inima nu poate înşela. Ai crezut (…). Ca orice muritoare,ai crezut.”; ,,Aşa că, Mânzo, urmăreşte-ţi alesul (…) şi, dacă-ţi place abia atunci tot ce vezi, abia atunci urmează-l. Altfel, vei ajunge să fii un spectator mărunt în spectacolul vieţii lui.” 
  
Nefericirea erotică e transferată şi în munca de creaţie. Intervin şi aici ,,mutaţii ale valorilor estetice”, cum le- ar numi criticul Eugen Lovinescu: ,,Înainte vreme îmi plăcea mult ritmul perfect în curgerea versului. (…) Mai spre azi, plăcerea ritmului s-a schimbat prin adăugare.” 
  
,,Soluţii în lungul faptului” pare că ar oferi o rezolvare: ,, Pe ramura vremii mai cresc şi secunde / ce-arată prin unde răspunsul problemei ce încă-şi ascunde ferind spre neunde făţişul dilemei”. 
  
De aceea, sau – poate - pentru aceea, aşteaptă: ,,Te aştept cu întruparea / gesturilor dinspre bine / să îmi netezeşti surparea / răsturnându-te în mine.” 
  
Volumul 9 - ,,EXPIRAŢII .ORIZONT” se încheie cu febrilitatea aşteptării învelită într-o tulburătoare interogaţie retorică: ,,Ce aşteptăm de la viaţă?” – probabil, pentru sufletul autorului: ,, Un veşnic – alt – strâmb orizont!” 
  
În cel de al zecelea volum al ciclului ,,EXPIRAŢII”, intitulat ,,MAI SUS”, defineşte sinele în raport cu viaţa, văzută ca ,,o provocare în care se vinde puterea vitală”, iar el – scriitorul trebuie să-şi găsească sinele personal, ,,dizolvat din cuprinderea divină, motivul unui altfel de cântec, născut cu îngăduinţa devenirii.” Căci ,, De veniri, nu mai vorbeşte nimeni!” 
  
Autorul Alexandru Mureşan îşi motivează modalitatea inedită a scrierilor sale / ,,expiraţiilor” sale: ,,Nu-mi cereţi deci să fiu poet sau literat pentru că, întâi de toate spre apoi-ul meu, mă manifest în continuare ca un fizician care iubeşte.”, dar, care ,,Din nefericire,” pentru el ,, se strâmtează calea de deschidere spre lume.” şi se închide în sine tot mai mult. 
  
Poetul ,,expiră” o aparent luminoasă viziune a femeii, ,,Lunecă precum o stea pe ceruri / spre neliniştea din albe geruri / etalându-şi formele flămânde / printre clipele curgând plăpânde.”, dar, din nou, îl frapează defectele: ,,ne-pro-fund-a-minte”… şi, pentru el, femeia rămâne ,,cea propusă în deschiderea curentei expiraţii – o fiinţă copleşitoare” prin ,, păcatul, mărunţenia şi fragilitatea cu care încearcă bărbaţii (de mii de ani) să o însemne,precum un stigmat.” 
  
,,Femeia visului, acea femeie pe care nu ai întâlnit-o niciodată…” 
  
,, femeia visului tău este ascunsă în toate femeile pe care le întâlneşti.” 
  
Singura femeie căreia poetul Alexandru Mureşan îi aduce elegii este mama, cu nestăvilita-i iubire şi ,,simţire”: ,,O simt purtând printre dureri amare / şi câte alte griji întrezăresc, / o simt gândind cu blândă resemnare: / ,,să mişc uşor, ca să nu mi-l trezesc.”, în vol. 9 - ,,ORIZONT”. 
  
Din versurile poeziei ,,Cuibul mamei” transpar rănile provocate de nefericirea erotică, răni estompate de căldura mamei: ,,Când m-am întors în cuibul mamei mele, / purtând în braţe hulă ţşi durere…” // ,,Când m-am întors precum rătăcitorul / cu visele ciobite de lovire…” // ,,Când m-am întors, eram acelaşi altul / plecat din cuib spre descifrări de zare / nesimţitor la cât costat-a saltul / şi-n câte lacrimi fost-a picurare.” 
  
Dezamăgit, nefericit, frustrat, poetul îşi primeşte cu stoicism ,,Pedeapsa cărării”: ,,Că-s pedepsit – se poate, căci niciunul – nu e scutit de dansul cel grotesc”, ,,Deci, sufăr lin pedeapsa de cărare / şi căutări înspre sublimul EU.” 
  
Şi iar un totuşi, ,, Când îmi şoptesc în gând că nu e cazul / să mă mai macin inutil la urmă / îmi tremură sub mână şi macazul / cu care vreau să îl desprind din turmă.” 
  
Este FIZICIANUL ACELA ce IUBEŞTE: ,,ritmul asemenea cu” el, ,,şi-o pasăre rară”, ,,neştiutele clipe în undă ce curg peste sensuri ce sensuri inundă.” 
  
,,Blestemul clipei” evidenţiază tăria, forţa, puterea iubirii: ,,Eu te iubesc prin răsuflarea calmă, / deşi aşa de mult aş vrea s-alerg / să nu-mi mai fie inima sudalmă / pe guri de peste care-aş vrea s-o şterg. // Iubirea mea, pătrunzătoare, vie”. 
  
,,Aici”, ,,Lauda de dor cu dărnicie este tânguire . 
  
În fond, omul este lutul care a învăţat să reziste la ,,apa de ploaie” pe care o picură constant viaţa prin toate exprimările ei, fie simple ori complexe. Până şi complexitatea este comentabilă – aici…” 
  
Încrâncenat, revoltat, mereu în căutarea unui nou ,,ORIZONT” , ,,MAI SUS”, Alexandru Mureşan e în permanentă aşteptare a unei lumi ce ar dori-o plină de puritate, de iubire: ,, Vremi de lumi mai noi, aproape / mi se îngână peste vreme”; ,,Ah, cât te-am aşteptat să vii / să-mi umpli inima de soare”. 
  
Iubirea e mereu dorită, ne-mplinită tot mereu, ori, chiar refuzată: ,, Orizontul meu nu te mai cuprinde / ai plecat rătăcind pe val / când cu linişti din tăceri albinde / te aştept la acelaşi mal.”. 
  
Trecători prin timp, fiinţe de lut, generaţii, sunt prinse în metafore revelatorii. Motivele apei, al undei sau valurilor, sunt atent valorificate, creând atmosfera cerută de tema propusă, amplificând drama luptei pentru existenţă: ,,Valuri de credinţă se răstoarnă-n unde / unduind adâncuri de fiinţă mută, / dăltuind în luturi cu fiire slută, încercând să-şi facă loc spre a pătrunde. // Valuri bat spre ţărmuri înecându-şi ştire / ca o solie veche dinspre rechemare / luturi stând ciobite torc din clipe-amare / aşteptând să vină iarăşi neştire 
  
// Valuri după valuri urc* pe clipe murge / proaspete şi pure ca din începuturi… / Luturi stau de strajă pentru alte luturi / ridicându-şi scuturi vremii care curge.” 
  
Motivele timpului, ale generaţiilor umane, iau forma preferată de autor, forma laitmotivului, al cuvântului cheie, al paralelismului sintactic asimetric sau simetric, îmbrăcând ideea poetică în o multitudine de semnificaţii. 
  
Mereu însetat de puritate, de frumos, de alte ,,mai sus” orizonturi, cu durere, dar cu demnitate refuză o lume sau o iubire iluzorie, rămânând, totuşi, în aşteptare: ,,Orizontul meu nu te mai cuprinde / (…) / Te aştept la acelaşi mal.” 
  
Căutarea idealului purităţii, dezamăgirea neîmplinirii, revolta, neputinţa atingerii absolutului, sunt turnate în ,,jocuri de cuvinte”. Cuvintele, cele mai multe, aparent alambicate, sunt poziţionate într-un joc omonimic cu multiple conotaţii. Legând o idee de alta, jocul omonimic ascunde zbaterea continuă a autorului de a găsi forma dorită pentru a transmite – uneori – direct, alteori metaforic sau cifrat, revolta ce-i macină sufletul. 
  
,,Pas după pas / cât a rămas / vremea ce curge-n pierire // resturi de glas / către popas / cioburi sunt peste rostire. // să nu mă las / gândului mas / este o grea-mpotrivire.” 
  
Cele 14 volume sunt sinteze de gândire îmbrăcate într-un joc omonimic cu valenţe morale multiple, invitând la meditaţie şi cunoaştere, revoltă şi chemare la schimbare - prin autodepăşire, prin 
  
iubire – spre noi orizonturi . 
  
Transpare şi fierbintea dorinţă de ridicare a ţării pe treptele adevărului, demnităţii, prosperităţii, frumosului, pornind de la principiul ,,accesului complet la o educaţie corectă şi complexă” a semenilor, indiferent de vârstă. 
  
E o chemare adresată sinelui, dar şi semenilor de a ajunge ,,mai sus”, de a schimba faţa ţării, e un strigăt imortalizat în interogaţia retorică: ,, Cum e România azi?”/(…) Ţara lui Totulsepoate / pentru cei ce dau din coate / având reazem de la spate, / pentru cei ce joacă dur ”, dar şi un strigăt de revoltă împotriva dezmăţului moral şi politic, împotriva servilismului politicienilor faţă de forţele străine. ,,E vina noastră, o vină colectivă pe care nu o simte niciunul asupra-i, un fapt inexplicabil sau pe care nici nu merită să-l studiem, pentru că tot nu-l înţelegem.” 
  
Revolta transpare şi în omonimia din ,,Rătăciri”, pagină cu maxime în care se împletesc elemente de satiră cu cele de pamflet: ,,Ce ieftin se vând azi femeile. FMI le mai spune câte ceva şi ei înghit sec, cu noi în gât. Ajung uneori mai sus decât cred …”. 
  
Durerea de a nu putea mobiliza semenii să-l urmeze capătă accente dramatice: ,,Trudim de zor ca şi normaţi / La focul vieţii-ardente. / În bezna de neinformaţi / A lumilor prezente. // M-am săturat, şi-am să mă scol / Cât încă este vreme / Să dau uşor prin ei ocol / Şi să le ,,fac” probleme.” 
  
Apare ca un laitmotiv în cele 14 volume zbaterea de a ,,înţelege”, de a fi responsabili, de a înfrânge întunericul şi de a face să triumfe lumina cunoaşterii, a adevărului, de a face să triumfe iubirea faţă de semeni, de ţară, de iubire, de a fi uniţi, fiindcă ,, noi nu suntem niciodată singuri, iar viaţa e o provocare pentru noi toţi”. 
  
Pentru Alexandru Mureşan e o provocare permanentă deoarece el trebuie să-şi găsească sinele ,,dizolvat din cuprinderea divină, motivul unui astfel de cântec, născut cu îngăduinţa devenirii.” 
  
Printr-o invocaţie retorică, imploră Divinitatea, din dorinţa fierbinte de a trezi în inimile semenilor înalte şi curate sentimente: ,,Dă Doamne o ploaie de învigorare, de înviorare a spiritului tău adormit în noi!”; ,,Concepe, Doamne, un scenariu plauzibil pentru măruntul lut frământat în grabă!” 
  
Năzuinţa semenilor spre adevăr, puritate, frumuseţe morală, ar lansa România pe alte culmi, respectate şi invidiate de întreaga lume. Năzuinţa ar putea deveni realitate, dacă - crede autorul – am sădi în inimile semenilor şi, în special, al tinerei generaţii, pofta ,,de cunoaştere continuă,” o ,,competiţie corectă între membrii ei,” o ,,permanentă dorinţă de autodepăşire, cu metode de instruire polimediale, accentuând partea practică.” 
  
Cele 14 volume de ,,EXPIRAŢII” sunt maxime ordonate în lanţ omonimic, alături de versuri, împreună ,,rezumând” iubire, trăiri majore , revoltă, neputinţă, dorinţă de schimbare. Toate fac parte din dramaticul ,,galop al aşteptării” luminii, care ,,nu vine” şi, de aceea, autorul frământând ,, în chip de lut / O altă însemnare” e nevoit să 
  
alerge dorindu-şi ,,un galop care să împlinească un scop.” 
  
Şi din nou regretul neputinţei de a transforma – prin artă / scris / prin cuvânt - Universul: ,,Ah, cum aş scrie un alt vers / cu picătura mea sărată, / cum aş rescrie-n Univers / tema de casă…” 
  
Pentru că scrie autorul: ,, Mi-ar place să văd acest perpetuum nobile, transferul neîncetat de cunoaştere şi îmbogăţirea ei continuă prin procesul instructiv-educativ sau de cercetare cu participarea entuziastă a tinerilor, adulţilor şi vârstnicilor în timpurile care vor urma, care se vor deschide altfel pentru ei şi pentru urmaşii urmaşilor lor.” 
  
Alexandru Mureşan rămâne poetul ,, Săgetând un cer fierbinte, /călărind spre val de mare, (…),zbenguind ape albastre / fâlfâind cu tremurare /rătăcitele cuvinte / pentru sufletele noastre.” 
  
Îngăduiţi-i să simtă şi să folosească în felul său inedit CUVÂNTUL. 
  
E PROVOCARE! 
  
Suntem în anul centenarului! 
  
CITIŢI-I OPERA! 
  
Prof. Lucia – Elena LOCUSTEANU 
  
Cluj –Napoca, 3 Mai 2018 
  
Referinţă Bibliografică:
ALEXANDRU MUREŞAN - EXPIRAŢII, cronică de prof.Lucia-Elena LOCUSTEANU / Al Florin Ţene : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2730, Anul VIII, 22 iunie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Al Florin Ţene : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Al Florin Ţene
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!