CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Eseuri >  





ION lui Liviu Rebreanu seismograful trăirilor sufletești ale țăranului ardelean
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
“ION” lui Liviu Rebreanu seismograful trăirilor sufletești ale țăranului ardelean  
  
Atât în nuvele, dar mai ales în romanul “Ion”, descoperim elementele definitorii ale portretului literar al ţăranului ardelean evocat în mod realist: Acesta se subordonează mediului căruia îi aparţine, dar se individualizează în acelaşi timp prin instinctual moștenit, prin spiritul sensibil,și prin trăirile interioare profunde. Din această perspectivă, romanul “Ion”, justifică aceste observaţii, prin caracterul și specificul eroului eponim. De altfel, marele romancier consideră că în literatura realistă, prezentarea adevărată și veridică, dar, şi obiectivă a oamenilor şi a evenimentelor este singura viabilă și care trăiește în și prin cititor. Liviu Rebreanu, însuşi, menţionează: „pentru mine arta înseamnă creaţie de oameni şi de viaţă Această concepție a autorului este realistă presupunând o înţelegere a literaturii ca mimesis, în care Liviu Rebreanul îşi propune să reflecte lumea ca într-o oglindă, în toată încrengătura și complexitatea ei, creionând în acelaşi timp imaginea iluzorie a unei lumi adevărate, care respectă principiul coerenței și al cauzalității.
Romanul publicat în 1920 reliefează spaţiul ardelenesc de la începutul secolului al XX-lea, în mod realist şi are ca punct de plecare câteva dintre nuvelele cu care debutase scriitorul.La fel ca Gib I. Mihăescu ce în “Noapte focurilor” ilustrează viața grea a țăranului, de data aceasta a celui din Oltenia.  
  
Romancierul se apleacă asupra condiţiei ţăranului ce este evidenţiată prin tema pământului care, de fapt,este miza conflictului. Ogorul determinând în lumea satului poziţia socială şi autoritatea morală a indivizilor. Acestui subiect i se alătură cea a dragostei, pentru că destinul personajului principal este definit de aceste două mari coordonate. Observăm că, nu pământul se află în miezul romanului, ci dorinţa arzătoare a lui Ion de a-l avea. Considerăm că şi tema destinului este definitorie pentru roman. Această dorință, transformată în obsesie, a pămîntului îl apropie pe ţăranul lui Rebreanu de eroii lui Dostoievski (Fraţii Karamazov), sau de Francois Torissard, personajul lui Balzac (Pământul), care, sărac fiind robește pentru grădinarul unui castel primind pământul dorit. Deosebirea fiind în faptul că, în timp ce în romanul lui Balzac, pămîntul este folosit pentru acumularea banilor,iar la Rebreanu, monezile nu au relevanţă și nici importanță pentru o umanitate tradiţională, care vede în terenul deţinut măsura tuturor lucrurilor.Amintindu-ne de filozoful din Abdera. În al doilea rând, ţăranul lui Rebreanu se raportează permanent la mediul sătesc din care face parte, se implică în activitățile comunității, participă activ la tot ceea ce ţine de viaţa acesteia, la toate evenimentele esenţiale ale existenţei rurale: precum nașterea, nunta, hora, înmormântarea. Devenind o frescă a tradițiilor și etnografiei a unei zone din interiorul Carpaților. Prozatorul acordă horei un rol esenţial pentru că ea coagulează viaţa satului, fiind nu numai loc de întâlnire, discuții despre pământ, recolte și vreme, dar şi de petrecere, inclusiv de confruntări. Naratorul ne oferă astfel oglinda satului tradiţional, cu obiceiuri vechi: prezenţa lăutarilor, a preotului, a învățătorului, modul în care petrec tinerii şi bătrânii. Nunta, fiind un eveniment important în viața familiei, ocupă un loc important, constituindu-se un pretext pentru ca romancierul să sondeze în psihologia personajelor.Astfel, nunta lui Ion cu Ana este zugrăvită cu acuratețe, respectând toate tradiţiile ardelenești: prezenţa peţitorilor, a ceterașilor, a starostelui nunţii, numărarea banilor de către naş. Ritualul reuneşte chiar şi personajele aflate în conflict: druşca miresei este Florica, cea cu care Ana îşi va disputa dragostea lui Ion. Evenimentul echivalează cu momentul în care se intensifică conflictele, pentru că Ana conștientizează acum că ea nu reprezintă pentru soţul ei decât sursa averii.
Deşi personajul lui Rebreanu aparţine unui mediu social, care-l modelează, totuşi, el se detaşează de factorul iraţional. Astfel, Ion nu este singurul care apelează la strategia unei căsătorii de convenţie, în vederea obţinerii pământului dorit. Chiar, socrul său, Vasile Baciu, procedase în acelaşi mod cu mama Anei, pe care însă o iubise, spre deosebire de Ion care nu vede în Ana decât sursa pământului mult dorit. Deosebire ce particularizează personajul naratorului, fapt ce face ca el să se încadrează, conform delimitării teoreticianului E. Forster, în tipologia personajului rotund, având capacitatea de a surprinde cititorul în mod convingător prin reacţiile şi gesturile lui. El se opune personajelor plate, construite în jurul unei singure idei sau calităţi, precum Ana, Florica.  
  
Ion este creionat într-un realism, exponenţial pentru o anumită categorie socială, iar structura sa psihologică este așezată sub semnul unor trăsături dominante: el este tipul ţăranului, ce se caracterizează printr-o inteligenţă dură, un egoism şi cruzime atroce, dar mai ales printr-o voinţă puternică.El știe ce dorește. Iniţial, Ion este caracterizat în mod direct de către narator, bucurându-se de un portret marcat de calităţi: „iute şi harnic ca mă-sa"; „munca îi era dragă oricât ar fi fost de aspră". Elementul fundamental al conflictului, pământul, îi subordonează caracterul: „Pământul îi era drag ca ochii din cap", iar lipsa acestuia apare ca o nedreptate, ceea ce justifică dorinţa pătimaşă de a-l avea: „Toată isteţimea lui nu plăteşte o ceapă degerată, dacă n-are şi el pământ mult, mult..."
Celelalte personaje ale romanului îi evidenţiază caracterul, cu lumini şi umbre, în funcţie de conflictele în care sunt implicaţi cu toţii. Astfel, învăţătorul Herdelea îl aprecia ca „unul dintre cei mai iubiţi elevi", iar doamna Herdelea îl consideră „un băiat cumsecade, muncitor, harnic, săritor, isteţ". Optica lor se va schimba însă pe parcursul acţiunii, când Ion va trece în conflictul dintre învăţător şi preotul satului, de partea celui din urmă.
Autocaracterizarea evidenţiază frământările sufleteşti, prin monologul interior: „Mă moleşesc ca o babă năroadă!". Definitoriu pentru personajul principal este conflictul interior între glasul pământului şi glasul iubirii: deşi o iubeşte pe Florica, fata frumoasă dar săracă, dorinţa de posesie a pământului îl determină să o aleagă pe Ana, cea „urâţică",dar bogată.
Cele mai multe trăsături reies însă din caracterizarea indirectă, din faptele şi atitudinea personajului, din relaţiile cu celelalte personaje. Astfel, Ion este impulsiv, chiar violent, ceea ce atrage respectul, teama celorlalţi flăcăi ai satului şi a lăutarilor care cântă la comanda lui şi îl însoţesc la cârciumă după horă, deşi George este cel care îi plăteşte.
Viclenia sa este evidentă în relaţia cu Ana, pe care o seduce, îi speculează sentimentele, cucerind-o şi lăsând-o să creadă că, de fapt, ea l-a cucerit.
Inteligenţa dură, egoismul, cruzimea atroce,îi subordonează toate întreprinderile apparent spontane: bătaia cu George, comportamentul agresiv faţă de Ana. El reprezintă, aşa cum spunea criticul Eugen Lovinescu, „expresia instinctului de stăpânire a pământului", având ca trăsături definitorii „inteligenţa ascuţită", „viclenia procedurală" şi „voinţa imensă"
Ion este implicat într-un dublu conflict exterior: cu Vasile Baciu, pentru obţinerea pământului şi cu George Bulbuc, pentru Ana şi apoi pentru Florica. In confruntarea cu Vasile Baciu, el aplică şantajul moral, ameninţând că, dacă nu i se vor satisface condiţiile, Ana va fi expusă lumii ca una care a păcătuit înainte de nuntă, rămânând însărcinată. Este naiv, în relaţia cu socrul său, crezând că nunta îi va aduce şi pământul, fără a încheia o înţelegere legală şi pe tot parcursul romanului cei doi îşi vor disputa acest pământ după fiecare eveniment tragic, care ar fi putut schimba termenii înţelegerii:moartea Anei, moartea copilului.

Nu în ultimul rând, această dorinţă de a avea pământ, se regăseşte, de altfel la toate personajele lui Rebreanu, de pildă Simion Lungu, cu care Ion intră într-un conflict explicit pentru o bucată de teren, la care niciunul nu vrea să renunţe. Ion însă depăşeşte limitele simplei aspiraţii, pământul devenind o obsesie. Conflictul interior dezvăluie dorinţa obsesivă de a stăpâni acest pământ, iar elocventă în acest sens este scena sărutării lutului: „Îl cuprinse o poftă sălbatecă să îmbrăţişeze huma, s-o crâmpoţească în sărutări!" Acest gest depăşeşte limitele unei reacţii obişnuite, sugerând patima exagerată pentru pământ, precum şi legătura indestructibilă cu acesta. Personajul trăieşte o triplă voluptate: a simţurilor, a puterii, a trupului, iar acest moment alegoric exprimă reducerea lui la esenţă. Din această perspectivă, deznodământul este previzibil: Ion va muri ucis cu ajutorul unei unelte a pământului, sapa, iar George care-l loveşte nu este decât un instrument al destinului. Personajul este, aşadar incapabil de a se sustrage determinismului firii, moartea producând contopirea definitivă cu pământul.

Romanul “Ion “de Liviu Rebreanu “desenează”,ca într-un tablou de Cormeliu Baba, un personaj complex, realist, viu colorat , cu umbre și lumini, având un caracter bine individualizat, rămânând, alături de romanele lui Mihai Sadoveanu, un model pentru proza de acest tip din literatura noastră interbelică, și nu numai.  
  
Al.Florin Țene  
  
Referinţă Bibliografică:
ION lui Liviu Rebreanu seismograful trăirilor sufletești ale țăranului ardelean / Al Florin Ţene : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2167, Anul VI, 06 decembrie 2016.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Al Florin Ţene : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Al Florin Ţene
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!