Decembrie-și adună zăpezile şuvoi,
Ca păsările negre, trec zilele convoi,
Cu dor de tine, de la izvor în mare,
Când geru-şi croieşte-n inimă cărare.
Mai rău ne doare iarna cu fiecare an,
Ne viscolește clipa cu amintiri troian.
Decembrie. iubite, ne dă în vileag
Fiorul din suflet şi gândul pribeag.
Decembrie-și răstoarnă nămeţii peste noi.
Încet ne-așeză viața în umbră, pe amândoi.
Să-i topim în hohot de verde și culoare,
În jocul lor de gheață să-nflorim o floare!
