Cândva am să plec, cândva ai să pleci
Trupuri brodate pe alte poteci
Vom fi o adiere de lumină
Când timpul amintirea ne alină
Prin stinsă pulbere de stele reci
În nopţile de dimineţi prea seci
Limpezi să curgem in plină iubire
Argint de lună pe dreaptă zidire
Cândva ai să pleci, cândva am să plec
Aduceri aminte ne mai petrec
La porţi de ceruri un pod se deschide
Suflet urcăm cu trupuri de silfide
Prin alte lumi ne poartă chemarea
Când uitarea-şi varsă febril sarea
Creşte frenetic din iarbă şi noroi
Semper idem lumea trece peste noi
