Ai revenit pasăre albă
în trupul cu nervuri de toamnă
ceasul bate a pământ
înşir zilele
corolă pe lujerul inimii ars de apus
să mă regăsesc într-un mâine incert
apatică trăire
doar amintirile înfrunzesc
în partea aceea
nevăzută a lumii
au încă în ochi
candoarea primăverilor uitate
zborul necoaptelor iubiri
uitătura blândă a ciutei rănite
de verde estompat în frunze arse
chemarea ta pasare alba
fluidă lumină
curgea prin porţi ce le-am crezut închise
la capăt de toamnă cu umbre rispite
