Răstălmăcesc raze de lună
când vântu-şi acordează strună
pe negre întinderi de ape
şi somnul curge vis s-adape.
Arar un ochi de stea surâde stins,
de unda unui gând se lasă prins,
ţese prin nouri fir de armonie,
dorul de tine dorinţa-nvie…
Suri zorii cădelniţa-şi fumegă,
pe cuşma nopţii uşor lunecă,
pal se deschide-un ochi de cicoare,
curând măturat de gri fuioare.
O nouă zi se-agaţă de gene,
înfloreşte din nesomn alene,
şi azi ca şi ieri clipele se ţes
cu acelaşi în suflet înţeles.
Suntem iubite, stropi de lumină,
căzuţi din a cerului grădină,
cu ramul aplecat spre seară
vom înflori-n altă primăvară.
