Un vânt rotund dansează în pas ştrengar
Cu albele mirese de gherghinar.
Ascultă cum creşte melodic frunzişul,
Deschide flămând spre păsări luminişul.
Blândă lumina curge ca o coamă
Pe fruntea noastră cu nervuri de toamnă,
Sigur primăvara mareea şi-a pornit
Şi-un tânăr dor de viaţă în noi a-nflorit.
Îşi suie calda chemare tot mai sus
În trupu-n care ieri dorinţe-au apus.
La timpul din noi şi verdele de-afară,
Frumoase mirese pomii inundară.
Te chem prin ploi de sunet şi culoare,
C-o sete de viaţă toridă, ce doare.
Chiar dacă timpul cu mâna grea apasă
Pe-al clipei indecis hotar, ce ne pasă!
În suflet mai adastă livezi bogate.
Hai, să culegem ramase mere coapte!
Mâine poimâine prin flori vom fi trecut,
Ne-om risipi stingheri spre alt început.
Acolo unde iubiri renasc curate.
Ne-om duce urma pe căi neîncercate,
E doar o grea bănuită migrare,
Eterni călători prin evuri solare.
