Orgoliul și Bunătatea
Într-o bună zi la piaṭă doar așa din ȋntȃmplare
Se-ntȃlniră faṭă-n faṭă ziua ȋn amiaza mare ,
Cunoștinṭe (din vedere) nefiind măcar amici
Doar vecini de cartiere că fac piaṭa tot aici.
Cum vă spun ,printre legume se uita să ia de toate
(fi’ncă are tensiune )altruista Bunătate .
În același timp(se pare) ,tot la standul cu legume
Orgoliul se dădea “mare”nu știu pentru ce anume.
Cică el ar’ fi vedetă ,lider de audienṭă
Pe cȃnd biata Bunătate face numai penitenṭă
Şi mă rog pe ici pe colo mai ajută puṭintel
Însă dumnealui Orgoliul e desigur…cel mai cel.
Şi trecȃnd cu nasu-n vȃnt ,fără să bage de seamă
A alunecat “vedeta”pe o coajă de banană
Sa-ntins cȃt era de lung printre lădiţe şi mese
Însă nimănui din piaţă nu părea prea rău să-i pese,
Fiindcă-l cunoşteau cu toţii cât este de prefăcut
Şi nu le păsa că dânsul (din mândrie)a căzut.
Bunătatea cum o ştim n-a auzit de ranchiună
Şi fără să stea pe gânduri ia-ntins repede o mână
Şi l-a ajutat desigur să se ridice de jos
Pe Orgoliul vecin ,încrezut şi ranchiunos,
Cu dispreţ privi spre dânsa când se văzu ridicat
Şi fără să mulţumească s-a întors şi a plecat .
Morala : Nerecunoştinţa este fiica orgoliului.
Cervantes
