Seceriş
E noapte,nu se-ngană zorii,in departare cantă un cocoş.
Priveşte-ngândurat ţăranul norii,se roaga,azi sa fie timp frumos.
Trage cu sete din ţigara,arunca mucu’n bătătură,
Se-ntinde,scapa două vanturi,şi-i dă la caine o-mbucătură.
Dădu cu ochii de muiere,ce se-nchina spre răsărit,
Ii trase una peste fese,să vadă dacă s-a trezit.
Intr-o clipita-s treji cu toţii,doar unul este mai cascat,
-Hai mă,pământul nu aşteaptă,să terminăm de secerat!
Caruţa-i pregătită-n curte,boii deja sunt injugaţi,
In traişti au pus ceva mâncare,o ceapă, branză şi câţiva cârnaţi.
Au luat si un butoi cu apa,fiindcă stau mult la secerat,
Cand soarele arde mai tare,si boul trebuie adăpat.
Ṣi tot muncind se face amiază,din secerat ei se opresc
Se dau la umbră de căruţă,mănâncă şi se odihnesc.
Mai spune unul cate-o gluma,mai cant-o fată câte-un cântec,
Iar altu' alergă spre lan iute,ia căzut brânza greu la pântec.
-Ce- am văzut eu ȋn grâu ma tată,n-am vazut ȋn viaţa mea,
Zice prâslea ,pe când tacsă’u obosit se odihnea.
Uite-aşa o cloşcă mare şi cu puii ratacind,
Ȋncerca-i eu să iau unul,zău că n-am putut să-l prind.
Bă..! urât cu puful negru nu prea semăna cu-ai noştri,
De ce mă,ce pui sunt ăştia?D-aia mă, să mire proştii!
Hai, mai lasă gălăgia şi termină de mâncat,
Că prea puţin secerară-ţi după cât aţi ȋmbucat
!
Uite, ai lu’ Tăbârgel ,terminară o postaţă,
Ṣi noi stăm a’ci ca proştii,şi ne minunăm de-o raţă!
Haide-ţi că s-a făcut noapte,dă-l ȋn mă'sa secerat,
Hai,c’om mai veni şi mâine,n’or intra zilele-n sac!
