CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593



Acasa > Literatura > Beletristica >  




Autor: Adrian Lițu         Ediţia nr. 3390 din 12 aprilie 2020        Toate Articolele Autorului

III. CASA SUFLETULUI MEU
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Sumar: În situații extreme, ca să trăiești prezentul și viitorul, ai nevoie acută de trecutul tău, de amintiri care să te convingă ,,să trăiești clipa" și nu doar atât.  
  
Urma să locuiască în afara oraşului. Deşi mica localitate sau mai bine zis micul cartier se numea sat, niciodată nu va putea spune dacă locuitorii erau ţărani sau orăşeni. Niciodată nu va putea spune dacă a crescut la oraş sau la ţară. La atari întrebări nu va avea decât un răspuns care va face ca situaţia să devină stânjenitoare:  
  
  • Am crescut la mahala! …
*  
  
Călătoriei cu autobuzul i-a urmat drumul cu taximetrul. Albert a fost copleşit. O maşinărie care să te plimbe şi să-ţi mai şi cânte era prea de tot. O asemenea uimire avea s-o mai încerce peste câtva timp, când, în cămăruţa închiriată, doi lucrători vor instala un difuzor. Odată legătura făcută, o voce de bărbat o va striga pe mama lor:  
  
  • “ Florica!…Florica! …”
  • Da! Aici sunt!; va răspunde mama involuntar şi cămăruţa se va umple de hohote de râs.
*  
  
Trecând printre cele doua case aşezate spate în spate, ca dintr-o supărare, Albert şi-a închipuit că trece printr-un tunel. La capătul acestuia, o portiţă şantalie i-a lăsat să treacă numai cu preţul unui scârţâit sfâşietor. O haită de câini s-a repezit asupra lor cu lătrături asurzitoare. Dacă ar fi ştiut să numere, Albert ar fi constatat că nu sunt mai puţini de şapte, cifră impresionantă la acea vreme. Oricum însă, tot nu i-ar fi numărat deoarece fusese cuprins de spaimă. O bătrână a ieşit din casă şi i-a salvat. Câinii se aflau în puterea ei. Ceva mai greu a fost cu moşul care a ieşit îndată după babă. Acceptase să închirieze o cameră unei familii dar, locuind de amar de ani singur cu baba lui, nu gândise că într-o familie mai pot fi şi copii. Moş Cioran a fost în cele din urmă înduplecat, mulţumindu-se numai să bombăne, iar baba a ajuns pe dată “mama Leana”.  
  
*  
  
Când i-a zărit prima dată degetele de la picioare, Albert a fost convins că “mama Leana” este vrăjitoare. Erau lungi, răsucite, părând a fi folosite dintodeauna spre a struni mătura în noaptea de sabat ori în alte cazuri în care nu avea alt mijloc de transport. Cu timpul şi-a format convingerea că nu putea fi decât o vrăjitoare bună. La ea veneau femei frumoase, îmbrăcate şi mai frumos, însoţite de copii sfioşi pentru care fustele mamei erau metereze de netrecut; ceva ce Albert nu putea pricepe pe de-a întregul, se petrecea.  
  
Mama Leana îl alunga întodeauna din preajmă. Albert se îndepărta încercând să pară cât mai nepăsător. Constatase că ori de câte ori se holba mai tare, cu atât mai înverşunat era alungat. Dacă îşi făcea de joacă pe aproape, din timp, părând cât mai absorbit de aceasta, mai că trecea neobservat. Încetul cu încetul mama Leana s-a obişnuit cu prezenţa lui, ba încă a început să-i ceară câte un mic ajutor. Aşa a ajuns Albert să fie priceput la aprinsul focului; să deprindă gravitatea necesară desfăşurării ritualului; să scoată apa din fântână şi s-o aducă atunci când trebuie, cu sobrietatea unui ucenic vrăjitor, fără a lăsa să se vadă ce gândea despre toate acestea. Lemne pentru foc trebuiau aduse numai atât cât trebuie, iar dacă la sfârşit mai rămâneau tăciuni aprinşi, îi stingea iute cu apă punându-i apoi la uscat pentru a-i folosi atunci când o altă mămică venea cu odrasla să i se descânte de sperietură ori de te miri de ce altceva.  
  
Pentru descântece Mama Leana avea la îndemână o lingură de fier, o cană de tablă şi o bucată de cositor. Focul era aprins cu aşchii mărunte care, pe cât de repede se aprindeau, pe atât de repede se transformau în cenuşă. Cele mari sorbeau căldura, se aprindeau şi deveneau tăciuni încinşi, având puterea de a topi cositorul aşezat în lingură. Peste cositor Mama Leana arunca puţină cenuşă şi amesteca cu o baghetă mişcându-şi buzele mărunt. Din fântâna lângă care o salcie gârbovită îşi purta în tihnă bătrâneţile, Albert aducea îndată apa. Cana de tabla era umplută numai pe jumătate cu apă sălcie, urmând ca în ea, Mama Leana să toarne amestecul de cositor topit şi cenuşă. Sfârâitul şi aburul ce se ridica din cană părea să impresioneze întodeauna pe cei prezenţi. Copilul, căruia i se descânta, era în cele din urmă convins să soarbă trei înghiţituri din cană. Albert gândea că el unul nu s-ar fi lăsat convins nici în ruptul capului. Urmau alte mişcări mărunte, din buze, după care vrăjitoarea scotea din cană forma ciudată pe care o lua cositorul; în ea citea care este lighioana de care s-a speriat copilul, după care şoptea repezit descântecul de sperietură potrivit cu aceasta.  
  
Nu înainte de a strecura un ban în palma bătrânei, mama îşi lua odrasla şi pleca, cu uşurare în piept, convinsă că de acum încolo totul va fi bine. Aceeaşi convingere, ba mult mai întărită, avea s-o capete Albert de-a lungul timpului, văzând când şi când oameni sus-puşi cu feţe ca de copil speriat.  
  
Uneori, Albert primea câte o bomboană. Atunci dorea din tot sufletul sănătate, cât putea să cuprindă mintea lui de copil, celui descântat chiar dacă la început i se păruse a fi antipatic.  
  
*  
  
* *  
  
Referinţă Bibliografică:
III. CASA SUFLETULUI MEU / Adrian Lițu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3390, Anul X, 12 aprilie 2020.

Drepturi de Autor: Copyright © 2020 Adrian Lițu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Adrian Lițu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!