CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Cultural > Modele >  




Autor: Adrian Gelu Radu         Ediţia nr. 3061 din 19 mai 2019        Toate Articolele Autorului

Adrian Gelu RADU - RADIO PRODIASPORA - RADIOUL MEU IUBIT
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Se spune că gustul nu este simțit de papilele gustative. Ci de felul în care interpretează creierul semnalele primite de la niște receptori capabili să transmită impulsuri elecrice. Acestea sunt procesate și transmit o informație pe care noi o interpretăm ca gust. Creierul, la rândul lui, atunci când primește orice fel de impuls electric, îl așează alături de tot ce simte în acel moment și îl înregistrează ca o amintire. Astfel am ajuns la concluzia că gustul este influențat de amintiri. Așa încât gustul copilariei mele este o combinație de amintiri unice, doar ale mele:  
 
Uneori stau pe gându-mi, copleşit de amintiri  
Şi mi-e dor tare, de ale copilăriei zile senine  
Zburat-au ani, tai cer acum şi doruri vii în trăiri  
Secundele de atunci-n clepsidră, picur să aline  
Mă trezesc uneori-n zori, cu zâmbet pur pe faţă  
Privind la joaca-mi de copil, ferice-n a sa lume  
Nu prea aveam eu jucării, dar fantezie dulceaţă  
Curtea casei, din lemne-mi da maşini ca-n filme  
Nici soldaţi de plumb, doar melci-n iarbă creaţă  
Nisip, marmură de plămădit castele-n iscusime  
Fugărit de cucoş, ivit la găini, în a sa fortăreaţă  
Alpinist visându-mă în dudul avântat, în înălţime  
Ochiade, curioase prin a gardului strungăreaţă,  
la copila-n copaie, ce se laie la soare, anume  
Zeama de urzici fierte la raţe, ceai de dimineaţă  
Sau urzicile ce-mi piscau funduleţul a agresiune  
Motanul închis cu iepuroiul în cuşca chichineaţă  
Căsuţa din două scânduri, turtă dulce din basme  
Corcoduşe verzi, delicatesă de lămâie, la greaţă  
Zarzărele lungueţe, piersici pufoase-n fantasme  
Prima iubire mare, colega de grădiniţă certăreaţă  
Premiul cu coroniţă la sfârşit de an de cărturărime  
Uniforma cu emblema-n capse, la şcoala fortăreaţă  
Chiulul la şedinţele pionereşti, pasând cu isteţime  
Cravara roşie aninată cu mândrie, ca pe-o zdreanţă  
Poveştile citite la lumânare, becul fiind burghezime  
Uneori la toaleta din fundu curţii cu lut drept faianţă  
Ţurca, zece cărămizi, pitita, jocuri iuţi de băieţime  
Siropul la colţ, la ambulant, cu zahăr antisubstanţă  
Toate curg năvală, pe fruntea-mi brob-n prospeţime  
 
Cine sunt eu?  
 
Umbra unui vis Descendentul unei mici celule apărute din protoplasma primordială care se afla pe Pământ acum 3.5 miliarde de ani O aglomerare de particule atomice şi o aglomerare de cod genetic. Sumă a calităţilor dar şi defectelor, sumă a succeselor şi satisfacţia pe mi-au adus-o, identitatea mea este definită ca o superpozitie, o juxtapunere de ce am fost, sunt şi aş putea fi.  
 
Cuvântul, versul, gându-mi e o adiere de vânt pierdută în toamna experienţei trecute, taina sufletului unui îndrăgostit, picătura de speranţă ce mă ajută a merge mai departe, braţul ce mă cuprinde când în suflet, uneori mi-e frig.  
 
Plutind ca un lăstun spre Infinit pe o linie albastră a valului de nor, vâslesc spre Soare cu aripa sfâșiată de ale iubirii raze lăsând în urmă doar împleticiri de drum. Plutesc, plutesc în largul infinit la nesfârșitul infinit Glasuri alungite tot îmi șoptesc câtă viață pot să adun în dorurile care mă amăgesc numărând clipele ce se comprimă și iluziile ce perpetuu mă stăpânesc.  
 
Sunt doar un etern visător îndrăgostit,  
stând în ploaia cu lacrimi dulci d-amor,  
mă reped grăbit la picurii ce cad liniştit,  
mă uit iar în palmă, şi privesc udul viitor  
Enumăr ce-i bun şi-ndoiala cuprinde iar  
și gândul şi vorba şi tristeţea astei clipe.  
Mă farmecă-n vis eternul mister hoinar  
ce cu lumina din stele, iar mă corupe  
De ce oare viaţa e una şi clipa-i fugară,  
pentru a merita gândul durere şi-amar.  
Când inima cere amor şi tandreţe iară,  
să-i dai tot ce vrea, să-i dai totul în dar  
Degeaba laşi gândul să judece aspru,  
când stele în palmă se aşează grăbite,  
și destinul-şi lasă amprenta-i de astru,  
ne îndrăgostim căci suntem stele iubite  
Printre aştrii, greu să trăieşti fără iubire,  
a nu lupta-n cinstirea lor, plăcerilor fine,  
greu să trăieşti dar, cu alint-n prohibire,  
când deşertul părerii se-nalţă pe sine  
Cerul alb-albastru te striveşte cu nãluci,  
dacă-n bernă-i ţinut el, blazonul iubirii,  
peste timpuri, purtate-n imagini vălătuci,  
durerea e un cer gri, atât de dat uitării  
 
În radiodifuziune am intrat în al doilea an de facultate. Eram la Iași și trei ani ca redactor șef am păstorit Radio studențesc „Copou”(1973-76). Ușor-ușor, de la cel mai ascultat post studențesc din oraș după ani și alte posturi de radio on-line, am ajuns la cel mai ascultat post de radio on-line de către diaspora română ca Director de programe.  
 
Mereu înveți. Radioul e mult mai mult decât se aude. Înseamnă sociologie, comunicare, diplomație, curaj etc. Cel puțin din partea celui care vorbește. În radio înveți despre oameni. Afli că sunt sensibili, că le place să râdă și că nu le place să fie dădăciți. Se spune că e greu să mulțumești un om, dar eu când deschid microfonul trebuie să mulțumesc un spirit de românism. Am învățat multe despre oameni.  
 
Nu am căutat succesul în radio. Am căutat altceva. Tot ce pot să spun e că am găsit ce am căutat. Am standarde înalte în tot ce fac. La microfon sloganul meu e „nu lăsa plictisitoare nicio intervenție!”. Trebuie să le dai mereu ceva oamenilor. Ceva amuzant, spectaculos sau măcar emoționant. Iar răsplata sunt mesajele de la ascultători. Cele care arată că strădania a fost utilă.  
 
Îmi plac ascultătorii mei. Înseamnă mult pentru mine. Poate nu le-am spus-o niciodată, dar când am trecut prin momente grele, a fi în fața lor a fost un prilej extraordinar de îmbărbătare. E important să nu dezamăgesc, să vorbesc despre lucruri relevante. Oamenii sunt interesați de ceva pentru ei. Vor glume, o stare bună Eu nu sunt foarte dulce și nu țin să fiu, dar umorul îndreaptă moravurile, are o misiune pozitivă. Sunt dur cu mine, îmi cer lucruri consistente și cer și de la alții același lucru. Așa mențin cât mai sus nivelul materialului.  
 
De ce îmi place Radio ProDiaspora?  
 
Încep cu o glumă parafrazând un vestit realizator de emisiuni, Dan Negru: „Radioul e pentru cei deștepți, televiziune e pentru stupizi”. Radioul este un simbol de libertate, locul unde odată ce îți pui căștile, „te transpui într-o altă lume”. - e provocare, depășirea limitelor, creativitate, răbdare, nervi, zâmbet, e familie, e acasă! Înseamnă să transmiți ce simți, cu viteza gândului, să îmbraci în culoare sentimente și stări și să dai consistență secundelor confirmând că pe lumea asta nimic nu e doar ca să fie, iar din ce e, Radio ProDiaspora filtrează totul și vorbește despre ce e esențial pentru noi: tot ce vine din energia unei generații cu idei proaspete, cu personalitate, care n-are stare, dar are atitudine si nu se multumește cu „merge și așa!”  
 
Radioul meu  
 
Minune tu cu unde de culoare  
ca un arc de ploaie peste lume,  
alinând setea dorului țării mume  
radioul meu, ești ie tămăduitoare ...  
Echilibru și emoții în parfum proaspăt  
acasă de fân cosit, cu ritm de toacă  
ca o doină de fluier și dubă geto-dacă,  
radioul meu, ești mesager înaripat ...  
Flux constant de legături strămoșești  
ca-ntr-un ritm de dans ce bate opinca  
mereu spre casa statornică ca stânca,  
radioul meu, tu dorul-n pribegie ostoiești ...  
Pro Diaspora ascultat ca radio minunat  
pe soare dar și furtună în a vieții navigare,  
românului mândru că-i român în alinare,  
radioul meu, aduci ritmuri dragi de fredonat...  
 
Mi-ar plăcea să scriu despre asta o carte, ideile sunt la mine. Aș putea scrie o carte, povestea mea e extraordinară, sunt scene pline și amuțitoare în filmul timpului. Acum sunt prezent doar la radio și pe Facebook, în formule cât mai ghidușe și membru al Uniunii Scriitorilor Europeni de Limbă Română.  
--------------------------  
Adrian Gelu RADU  
Pseudonim literar „Lăstunul albastru”  
Radio ProDiaspora:  
AGR - redactor, regizor, director de programe  
15 mai 2019  
 
Referinţă Bibliografică:
Adrian Gelu RADU - RADIO PRODIASPORA - RADIOUL MEU IUBIT / Adrian Gelu Radu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3061, Anul IX, 19 mai 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Adrian Gelu Radu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Adrian Gelu Radu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!