CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Strofe > Atasament >  




Autor: Adrian Botez         Ediţia nr. 2561 din 04 ianuarie 2018        Toate Articolele Autorului

Adrian BOTEZ - STIHURI VALAHE

 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
VISE DE SEARĂ  
 
...văzut din curtea cu păuni: napoleonic mareşal!  
stăpân pe stele şi pe-oceane – înaripatu-mi cal  
mă poartă peste-mpărăţii şi peste mii de tronuri:  
sunt împăratul Galaxiei – nu-s niciun fel de zvonuri  
 
vindec betegi – redau vederi – învii şi morţi  
sfinţesc săraci – fac şi desfac orişice sorţi  
pe jumătate sunt în rai – mă am „la toartă” cu Hristos!  
...din întâmplare – când şi când – mai umblu şi pe jos...  
 
constat – atunci - că nu am oşti – nu sunt nici împărat  
nu-nvii părinţi – nu-nvii străbuni - nici orbi n-am vindecat  
sunt doar un biet Poet „plecat” – naiv – candid şi şchiop  
 
de-orice mă sfarăm şi-orice-n lume mi-este hop...  
...aşa frumos – de multe ori – visăm pe seară:  
treziţi şi trişti – am vrea – pe loc – s-adormim iară...  
 
***  
 
COOPERATIVA MEA SECRETĂ  
 
...am cumpărat – pe sub  
picior – bal cu  
maioneză de-omor – nervi de  
melci – ruşini de  
divă (pe  
potrivă) – terezìi de-mpăraţi – şi  
(mai modern – cu cârnaţi în dinţi!) – minţi de  
preşedinţi... – am mai  
negociat câţiva ochi de cârtiţă – apoi  
goana de ţestoasă  
activă (am pierdut la  
Ahile – vreo cincizeci de  
kile...)  
 
...şi uite cum s-a făcut – deodată – de-o  
cooperativă:  
 
cine trece să cumpere de la  
mine – vine  
incognito – înconjurând mii de  
galaxii – scriind comedii – trăgând cu  
ochiul printre-ale Cristului  
hârtii...  
 
...şi toată afacerea se-mplineşte – fireşte  
„muy recóndito”...  
 
***  
 
SĂ INTRI-N PATRIE  
 
sculaţi răzăşii toţi de prin mormânturi  
şi Feţi-Frumoşii răstigniţi cuvânturi:  
ei sunt eroi – aici şi-n cer - să li te-nchini -  
schimbat-au glodul puturos – în spini!  
 
astăzi – vor preschimba gunoiu-n sânge:  
numai ei văd Patria că plânge  
din nou – o Vale-Albă-a fi aici  
martìrii ne vor lecuì de orice frici  
 
ei nu întreabă niciodată – nu s-opresc  
ei ŞTIU – şi simt – şi se rănesc  
FIIND - s-au răstignit odată cu pământul  
 
odată cu HRISTOS – Nou Legământul!  
 
...să intri-n PATRIE – să ieşi din vrajbă  
pun'-te-n genunchi – sărută fiecare fir de iarbă:  
toate-au crescut din sânge de martiri...  
 
...intrând în casa-mi – scuipând fericiri  
călcaţi pe bùnii mei – dragi musafiri!  
şi e păcat să mă călcaţi pe gură  
căci veţi plăti cu viaţă – nu cu ură...  
 
***  
 
MUNTELE ASCUNS / KOG-A-ION-UL  
 
bărbaţii Muntelui Ascuns aprind Făclia Ştirii  
vuind în peştera-nstelată – prooroceşte Vechiul Mag:  
„trec toate câte-s fală-n lume – VISĂM DOAR la un prag:  
nu-i <> şi nici <> - e doar Poemul Firii  
 
în jarul vremii se topesc - vorbe – priviri şi fapte  
rămâne Duh aprins înalt: încredinţarea-n Demiurg...  
restu-s zădărnicii pripite: cenùşi – năluci şi şoapte –  
c-un ultim vaier dinspre Soare – s-or pierde în Amurg  
 
înţelepciuni şi-adânci făgaşe văd ochii tăi în Munte  
doar când te lepezi – cu nădejde – de stârv fără de rune  
...coarnele de Lumină – iată – se isc' mistic – pe frunte  
 
şi înţelegi Graiul d-Izvoare – vezi Poarta spre Minune...”  
...se spulberă uri şi iubire – în vânturi de furìe:  
cu piatra Lunii scrijelită – Slova rămâne în vecìe...  
 
***  
 
BULETIN DE IDENTITATE  
 
la noi – „Salvările” (care nu salvează pe  
nimeni şi nimic) – sunt  
albe – la englezi  
galbene...  
 
Morţii nu-i pasă de  
culoare: ea n-are când sta la  
taclale – nicicând şi cu  
nimeni: ne întinde – fiecăruia  
buletinul de  
identitate (şi al ei şi  
al tău – egal!) - larg deschis - şi  
atât!  
 
***  
 
FASCINANTA ŞI TRISTA ILUZIE  
 
păstrând astrală veghe în vechi crùguri  
se-aprind pe Muntele Merù mii rùguri  
au fost odată – nu vor fi nicicând  
împărăţii de vise – niciun gând!  
 
din jungle de Iluzii Siderale  
ies tigrii-albaştri – nordice jivìne  
un flaut îngână crimele divine:  
trec cavaleri – arzând cămăşi de zale  
 
sunt prizonier în propriul strai de raze  
mă-ncânt cu stihuri – Lebăda slăvind  
cât e revoltă – cât e sacru jind  
 
atât în şovăieli – cât şi-n jenante-emfaze...  
...nu pot pleca din mine spre splendida Lumină  
până nu spăl ispita în propria ei vină...  
 
***  
 
TRĂIEŞTE-ŢI PROPRIA EPOPEE  
 
nu mă-ntreba – sunt plecat din Grădini  
veşti nu mai ştiu – din amurgul târziu:  
visez câteodată că-s Fiul de Crini  
dar ştiu – totodată: nimic nu e viu  
 
e frumos – e sublim – dar plutind cu vagi nori  
nestatornica Formă te-mbie să mori  
nici nu ştii să pui punct unei cărţi – la sfârşit!  
să fii sfânt – să fii demon: un biet osândit...  
 
nu mai cerşì către cerul vâscos  
nu visa – ci trăieşte-ntr-a ta Epopèe  
nu te vrea doar un abur de aur – Hristos  
 
ci Păstor de-Armonii – Demiurg-Melopèe...  
...smulge din mâlul de lac a ta Spadă  
ondìne şi elfi biruieşte – ia-i pradă!  
 
***  
 
EPOPEI FALSE – ŞI EPOPEEA „ACASĂ”  
 
...am fost în Africa – la vânătoare de lei  
în India - tigrul bengal nu m-a aşteptat în zadar  
cu ursul siberian m-am pupat în cruce - -am dat laba  
(c-aşa se face – mereu - pe-acolo - treaba...)  
...am fost în pustiuri – ...unde vrei şi unde nu vrei!  
...dar nu m-am simţit nicăierea sub nori – Magic Zidar!  
 
în Munţii mei Sfinţi - nu ucizi şi nu pupi – ci te rogi  
la Izvoarele mele te speli de orişice rele  
în poiene te-nchini – prăbuşit – la Albi Inorogi -  
Dezvăluirile Duhului - le simt şi-ale mele!  
 
iertaţi-mă c-am tot alungat – degeaba – iluzii  
(...oploşindu-mi în suflet – cum ploşniţele – mii de confuzii...)  
Strămoşilor dragi – Eroi de-Epopei – Sfinţi Străbuni:  
credeam că-n lume-oi schimba multe... – ...dar numai voi SUNTEŢI buni...  
...iertaţi-mă – Iarbă – şi tu – Înviatule Grâu  
Flori în Ninsori – Îngeri din Păsări - Mir-din-Pârâu  
(...toate-s iscate din Minune şi Roură de Martiri)  
iertaţi-mă - Munţi – Mare – Spini-de-pe-Capete-de-Miri...!  
 
v-am părăsit – şi-acum – întors - plâng: am fost – peste tot – un „peşte” soios  
un dezertor răpănos - de la postul-cheie-al Cetăţii-HRISTOS...  
...acum rănile mi se-nchid – fermecat:  
 
între Cei Trei Fraţi sunt: deci – chiar mi-s de tot vindecat...  
 
...acum – abia – pot să mă lipesc de-o Cruce Dacică de Sat  
şi să mor – între Soare şi Lună: -MPĂRAT...  
...nu mai sunt – fără rost – chircit între Coasă şi Plasă:  
trăiesc (şi mor) doar AICI – Epopèea Libertăţii: „ACASĂ”!  
 
***  
 
NOIMA COLINDEI: NEDESPĂRŢIREA  
 
Maica e-n lacrimi – şi-n dureri – şi-n noapte  
Pruncul mă mustră – cu înmulţite şoapte:  
„ce mai aştepţi – de nu mă naşti odată?  
eşti Magul meu – dă-mi Steaua Luminată!”  
 
nu mai întreb – pripit şi făr' de noimă – de Cei Trei Magi -  
ştiu: ei călăuze-s - mute - la Sfânt Călătoria!  
...în Peştera Luminii – din care tu te tragi  
sunt Prinţ ce-aduce-n bucurie - ARMONIA  
 
şi mă supun – prin stih de rugăciune...  
...deodată – între raze vii – NIMIC NU-I STRICĂCIUNE!  
Pruncul se naşte – re-mpăcând la făr' de pofte – RAIUL!  
 
iar peste toate se-ntocmeşte – la loc – UNIC AL RAZEI - STRAIUL!  
...vor fi lumini – vor fi căderi – dar turme – oameni –  
îngeri  
vor căuta-n Stih - iar - PÈŞTERA – acolo un' nu sângeri...  
 
***  
URMAREA UNUI CÂNTEC DE LEAGĂN  
 
...”Diavolul se spală pe  
lungii săi dinţi - presăraţi prin  
mări şi oceane -  
dar Ea – neuitata - sare peste  
amiază - drept în apogeu...  
a văzut – cică – nu-ş' ce  
derbedeu...  
...eu mă iau după Cămila Stelară  
şi ajung de râsul camioanelor - încărcate cu  
pâine intermediară...  
până la urmă - rămânem doar Tu şi  
numai Eu...  
El uită - mereu - că  
aveam întâlnire...  
dar ştie – totuşi – că  
nimic nu-i râvnire!”  
 
...leagăn de copil: Arca lui  
Noe – cu  
stil...  
 
...acest cântec de leagăn îl tot aud  
crud  
trecând peste punţi de ceară - mergând pe  
sfoară - din mormânt în  
mormânt de vară...  
oglinzile mă împing  
înafară - până când  
nu-mi mai încap nici măcar în propria-mi  
piele:  
privesc – tânjitor - spre Ea - cea care-şi  
sărută propria arteră aortă –  
şi cădem - cu drag – amândoi –  
într-o singulară şi experimentală  
bortă...  
 
...e bine, e frig... – ...la ce să mai fie folosite  
Circulaţia Sângelui şi Singurătatea Poetică?  
la ce să mai chinuim elegii  
răsărituri – povară -  
când e vară – e vară – e vară...?!  
(...puţin cam  
parşivă şi-avară...)  
 
...urmarea unui CÂNTEC DE  
LEAGĂN - este un  
sughiţ fără de  
sfârşit: interconstelativ  
excelent purgativ!  
 
...decad din solstiţii - cu demnitate  
regală – şi  
redevin eu însumi - apoi - când îmi recit  
cu osârdie şi-n extaz  
fiinţa gregară  
 
***  
 
NU TE MAI IZMENI – CERCETĂTOR DE CLOŞTI !  
 
pentru o Românie dulce şi-mpăcată  
era suficientă o sonată... -  
...dar pentru răstignit-scuipata Românìe  
nevoie-i de cutremure – furtuni şi agonìe!  
 
patriarhala Valahìe de-altădată  
răbda deasupră-i bolta înstelată  
dar Daco-Valahìa-asasinată  
îţi cere să te sui lângă Hristos – pe dată!  
 
Valàhia - congestionată şi fierbinte  
îţi cere – stoluri – sacrificii sfinte  
să scoli şi morţii din morminte  
 
şi să răscoli Voievozi – Bour – Colinde...  
...nu te mai izmenì – cercetător de cloşti:  
vremea-a venit Patria să-ţi cunoşti!  
 
***  
 
„X”  
 
„X” - semnul răscrucii lumilor – etern  
promisiunea dumnezeiască – de-ntâlnire la  
şosea – monden-prietenească  
 
„X” - locul (întretăind-întâlnind astfel  
văzutul cu nevăzutul)  
„X” - aflăm – chiar şi-n Tină şi  
Mut - ce  
nu ştiam c-am pierdut:  
Sinea noastră Divină  
 
Hristos va veni - pe aripi de  
Albină - să extragă – din  
pruni şi  
nebuni - zoaiele  
fade: nedumeriri – muriri  
ne-muriri...  
 
şi să le azvârle – până în...  
luni!  
 
să scotocească vântoasele-nmlăştinate  
(transcendere-descendere... – ...descendere  
transcendere - ce  
monotonie – ce plictiseală - cât nesfârşit  
Spate!) -  
să afle (...când sângeri...) - îngeri  
cu cea mai luminată putere: Aprindere întru  
Desprindere  
 
vom zbura hai-hui (nici  
în jos şi nici  
în sus - şi-n jos - şi-n sus! – adică  
prin Esenţa Lui!) - cu câte  
două de aripi perechi („X” – ..  
.trebuie să recunoşti că-s mai mult decât  
două urechi!) - peste  
răscruci şi-ntrebări – peste  
mări fără  
ţări – şi ne vom găsi ceea ce  
nici nu ştiam c-am pierdut – ceea ce  
nici nu ştiam că  
eram: de fapt  
dintotdeauna – căutam – deci  
ca zei existam...  
 
„X”: semnul nădejdii - Hristos nu părăseşte  
Creaţia - ci-i face câte-o  
vizită - în fiecare după-amiază  
ulceroasă şi  
cinică (numai aparent  
absconsă - numai aparent  
umbroasă...de fapt - cu  
limba scoasă!) – adeverind că  
nu există necunoscut (vrut şi  
nevrut) - ci doar  
somnoroşi (care - cu timpul - pot deveni  
orbi furioşi...)  
 
...dar „X” rămâne  
cu totul afară şi mai presus de-orice  
fire – de  
pruni şi  
nebuni - suit în elixire şi-n  
orfice lire: să nu baţi – să nu  
suni – intri (...fireşte - c-un  
enorm nod în gât!) – şi  
atât: aici este  
GRĂDINA POEZIEI –  
Zeiesc-Armoniei (fără niciun fel de  
fricţiuni!): Grădina cu ETERNE  
Minuni...!  
 
***  
 
29-ATARAXIE  
 
petrec legendă fără de speranţă  
concertul de viori fără vreo coardă:  
poţi să fii om – poţi să fii biată zdreanţă  
în viaţă nu-ntâlneşti oştiri – nici hoardă  
 
e-atât de searbădă-n amurg pădurea  
e-atât de monotonă stea-rotirea  
nu lua în mână spada ori securea:  
nici cavaler – şi nici călău cu firea  
 
cântaţi – cântaţi – voi – zâne-ale pieirii  
eu nu voi scrie stihuri pentru cântec  
nu vreau coroana-tinichea uimirii  
 
nu vreau nici zei umflaţi în pântec...  
...m-atinse-o delicată melodie:  
o izgonesc – tot orb – la pălărie...  
 
***  
 
NU MAI TREC PE DRUM NICI AMINTIRILE  
 
nu mai trec pe drum nici amintirile  
câinii-au intrat sub pământ – s-afle ştirile  
e-o noapte cu ceaţă – şi viaţă-mpietrită  
cer lipsă: zeii-au făcut meningită  
 
nu-mi pun întrebări – deci – logic – nu exist  
în turla catedralei - ceasul tace trist  
şi totuşi – din bezne – pândesc duhuri rele  
nu-mi sar la gât: au dureri de măsele  
 
citiţi – citiţi psalmii apocalipsei  
în toate din jur: isteria eclipsei  
citiţi – o – citiţi – asta-i ultima vreme  
 
pe frund de ocean Monstrul se mişcă alene...  
...nu vreau liturghii – nici piese de teatru  
e-o linişte-anume: îmi vine să latru...  
 
***  
 
NOI AM TĂCUT – CÂND CRIST CEREA ROSTIRE  
 
noi am tăcut – când Crist cerea rostire  
şi n-am făcut – Nădejde când n-aveam decât în Spadă  
ne-am mârşăvit şi chip – şi soi - şi fire  
de n-am mai înţeles din noi decât o sfadă  
 
să cerem să ne judece Valahul  
Crist cel cu ţundră – Căciula-i e Coroană:  
spre iad – s-a afundat rău şleahul...  
tot spre Lumină-a mai scăzut bulboană!  
 
Hristos-Părinte – iartă laşitatea  
dar arde fără milă-n noi trădarea!  
vreo zece laşi tot apără Cetatea  
 
dar trădătorul o scufundă-n Marea...  
...la Sfânta-I Judecată cu Dreptate  
de ne-om ierta – zidi-vom Lui Nouă Cetate!  
 
***  
 
DIALOG ÎNTRE OM ŞI DUMNEZEU  
 
„ - e bine?”  
„- nu – Doamne!”  
„- atunci mori  
ori scutură de toamne  
acest bicisnic cuib de ciori:  
ori vară-ori iarnă:  
lumină vrei – sau bezne  
să te înfunzi în scârnă pân' la  
glezne?  
 
alege bine:  
să nu te pupi în bot cu vreo  
satană  
la mijloc şi de vară – şi de  
iarnă  
 
altfel  
'ntre cer şi glie: te blestemi să fii  
stană!”  
 
***  
 
CICLOPUL CLIPOCEŞTE DIN UNICUL SĂU OCHI  
 
ciclopul clipoceşte din unicul său ochi  
e-o lume fără cârmă ori cârmaci  
nu mai gândì şi încă să nu faci:  
un lucru – altul – te umplu de deochi  
 
o mină stă să explodeze sub picioare  
dar cui îi pasă – de moarte ori de viaţă?  
azi trec pe stradă fùrii de mosoare  
iar mâine – tot ei – îţi vor vinde aţă  
 
cu mâna pe cordonul de alarmă  
ai adormit – şi stelele fac larmă  
nici nu mai ştii că nu mai ai nimic  
 
în ăst tărâm cât oul de limbric...  
...soldaţi trimişi ca să te execute  
joacă pe rupte – de vecìi – barbùte...  
 
***  
 
DESCÂNTEC CU SICTIR  
 
lingăul linge  
câinele plânge  
lacrima frige:  
frigul de frig  
pus în cârlig  
cântă de zor  
la un motor...  
 
...ce rânduială!  
crini de dârvală...  
stau şi veghez  
trandafir frez  
să care-n spate  
ouă pătrate  
să dea la râpă  
tot ce-i risipă  
tot ce-i arìpă... –  
...să care-o moartă:  
lumea-asta toată -  
până la Poartă...  
 
***  
 
INCREDIBILA RĂBDARE  
 
să treci pe lângă lucrurile  
„comune” – din jurul tău – ca pe lângă  
nişte ţurţuri de  
gheaţă – enormi – gata să se  
desprindă de pe acoperişul înalt – şi -  
prăbuşindu-se-n gol (stil  
kamikadze!) - să te schilodescă – numai pentru  
a-ţi atrage – o clipă  
atenţia: fiecare  
lucru – socotit „comun” (...cu câte  
prejudecăţi stupide suntem  
neîncetat – aproape din naştere –  
sufocaţi!) – îşi exprimă  
surd – indignarea pentru că  
treci pe lângă el – impasibil – cu  
gându-n vânt - fără să-i bănuieşti  
măcar – d-apoi să-i şi  
asculţi povestea – poate chiar  
groaza-i tragică - ignorând total  
câte-a văzut „comunul” (!) – şi câte a  
tăcut – atâtea  
vremi – despre care tu n-ai ştiut şi nici  
nu vrei a şti – niciodată  
nimic...  
 
...fii reverenţios – măcar – faţă de  
aceste maladive  
sensibilităţi „comune” (!!!) – care  
încă mute – se-nghesuie – de-o viaţă – în  
jurul tău – să-ţi – în sfârşit!  
grăiască – uşurându-şi  
astfel – sufletul lor – încărcat  
monstruos – cu o  
întreagă istorie a  
incredibilei răbdări...  
 
***  
 
ÎNTRE CRIMĂ ŞI POEZIE – FĂRĂ NICIO APOSTAZIE  
 
Crima se plimbă – tacticos  
obraznic - păianjen  
păros – printre toate cele cinci degete ale  
mânii tale  
drepte (...care – spune – c-un  
zâmbet parşiv - Crima – sunt mai deştepte!)  
 
în ciuda câinilor – străbunilor şi-a  
străinilor – fastuoasă - Domniţa Crimă – Senină ori  
numai Frumoasă - deschide  
uşă după uşă (ştie că nu-i rost să descopere  
niscaiva comori – ci doar să te-oblige a  
face salutul  
reglementar - înainte să mori) – vomând şi  
rânjind – drept în mijlocul sufrageriei Duhului (minţii  
îi strânge moţul cu dinţii!)...  
 
cum – Poete – cum oare  
să scapi de atât de  
fascinant dezinvoltă – ispititoare  
Văduva Neagră – care-ţi spurcă - deodată - şi ochi - şi covoare?  
 
cum?! – păi – să-ţi spun şi  
arăt: uite-aşa – adu şi-ntinde pe masa de  
gală – o coală  
albă (ai adus? – bun  
să continuăm – cu toată vigoarea  
exorcizarea...)  
 
aşa...cu toată palma – acum  
prinde - cu toată palma – da - coada  
stiloului – nu ca pe o coadă de  
cal ghindoc – ci ca pe un  
feştelioc cu  
busuioc – de cel cu care-azvârli  
agheazma (cea cu Foc  
trează) - în cruce - la  
Bobotează  
 
şi – astfel mânuind – umpli  
cu toţi stropii de rază – bărăganul  
paginii – fără niciun pic de emfază: pagina  
să-şi ia  
faţa ei de  
amiază – întinsă-ntr-o singură  
frază  
 
...apoi – cu voce sonoră – cum numai corul de  
catedrală – cântă fericirea din fiece  
rază: cântarea tenorilor  
şterge şi  
spală (în tine şi-n orice  
câmpie a filei – a vântului  
neagră pală...) – unul câte unul – paşii  
Duhorii de  
Fală – care trecea drept  
Domniţa Crimă – cea făr' de  
rimă  
 
cea brează...  
...până aici  
ţi-e clar? – da? – atunci  
trezeşte toţi paraliticii şi-i  
scoală – să umble - cumsecade  
cu patul în  
poală...  
 
...aceeaşi voce – egală - regală  
va exploda – fără voia  
ta – în toate  
Păsările – Florile şi-n  
Munţii-Mările Pământului – aducând  
mărturie Sfântului – năpustind Furtună  
Cuvântului – admirând Minunea şi  
Forţa de a fi mult mai mult decât  
o sărmană pagină-n  
paragină: nu se mai aude  
scrum - pe Masa de-Acum  
re-sfinţită – se-ntinde nu o  
singuratică filă – ci Păduri – Stufoase  
Grădini de-Armonie – Iubire şi  
Milă: tu ia din Păduroasa  
Grădină – absolut la-ntâmplare – o  
Floare – de-acolo de  
deasupra de  
toţi şi de toate – ...prin aceea - Floarea de Crin - veni-va  
suspin de Binecuvântare – cu Cleştară  
Grăire şi Trează  
Lucrare  
 
...ţine minte – ceea ce faci nu-i doar pentru  
tine şi-o fluşturatică  
filă – ci răspândi-se-va - cu viteza lui  
Achille - peste toate  
Lumile-File – chioampe şi  
şchioape – care de tine au fost  
mereu – atât de periculos de  
aproape...  
 
...acum – Crima şi  
Ştima şi-au luat concediu  
datorită acestui – aplicat de tine  
remediu: acum cântă - cântă în voie - orice  
cânt – la orice  
nevoie – în orice pământ: ai deschis – fără să ştii  
Comoara din Vis – Poartă Grădinii  
în care – luminând-tălmăcind Savanţilor Pomi  
Desenul Azurului şi  
Cartea – numai El – până  
azi – cu Grai şi Lumină  
A SCRIS...  
 
...ai tăcut... – ...dar ce am zis eu  
ai şi făcut? – ai înţeles Sfântul  
Eres?  
 
***  
 
URMAREA IEŞIRII DIN NEAM  
 
demenţa – jalnica demenţă  
când tot ce crezi: nesfântă-absenţă  
când râzi şi plângi fără de lume  
când te consumi în ample spasme  
care-şi prefac glasul în basme  
...în jurul tău – coclite dune...  
 
nu e viziune - Poezie  
nu sunt vigori de Neam şi Nume:  
e singuratică-isterie  
strivită între cer şi glie  
...în jurul tău – coclite dune...  
 
nu e nici vis şi nici minune  
nu e nici cânt – nu sunt nici strune  
treci nori înşelători prin minte...  
la urmă – negre plăci - morminte...  
...în jurul tău – coclite dune...  
 
ce tristă moarte fără viaţă  
o negură d-eternitate  
din care nu-ţi clădeşti Cetate  
ci doar deliruri de paiaţă  
un craniu cu găvane sparte...  
...în jurul tău – coclite dune...  
 
boceşti în sec – aştepţi comete  
dar sub picioare n-ai pământ  
ajungi coceanul de ştiulete  
nici gând – nici grai nu ai în rând  
te zdrumici fără rost – în vânt  
...în jurul tău – coclite dune...  
 
demenţa – jalnica demenţă  
cu amânări fără clemenţă  
n-ai rădăcini – seva-i uscată  
nu ai tovarăşi nici strigoii  
nu vezi – n-auzi cerinţa Vòii  
...în jurul tău – coclite dune...  
 
e prea târziu să ceri un umăr  
nu eşti măcar demonic număr  
n-ai grai – n-ai strai: nici nu exişti  
când chip de om tu scuipi – nu mişti  
când fraţi de mumă îţi ucizi  
te-or urmări în somn – livizi...  
...deja la gură îţi ies spume...  
...în jurul tău – coclite dune...  
 
***  
 
MISTICELE BERZE  
 
...cu berzele – o Doamne - ce mai poveste-n sat  
când primăvara s-aşeza – la noi – strat după strat!  
„-ia uite! – şi-au făcut iar cuib pe cas' la mine!”  
„-da-da – om bun ca tat-tu... – Făt-Frumos – nu alta!”  
„-invidios! – sigur că-i bun – vecine:  
 
altfel – şi-ar creşte pui la mine – Crăiasa-Barză-'Nalta?”  
„-pe cas' la Safta cuibul stricatu-şi-a – ce mofturoasă!”  
-„Safta? – femeie rea – ptiu! - lua-o-ar cea cu coasă!”  
...şi – uite-aşa – Blânda pe Catalige  
fixa – în sat – mistic - morala: şi-acu' frige!  
 
...eram copii – iar satu-mi... – sat de munte  
dar Dumnezeu tot cărţi scria – pe vetre şi pe frunte...  
slova de şcoală n-o ştiam – dar slova cea din ceruri  
 
şi-n somn s-arată – Chip de Foc – pe cel' mai crunte geruri!  
...azi înşirăm – nevolnic - la slove de pământ  
dar am uitat c-avem - cu Hrist – mai 'nalt învăţământ!  
 
...”Barza şi Bărzoiul  
mătură gunoiul  
lùmină şuvoiul...”  
 
***  
 
POET ŞI HRISTOS  
 
acum nu mi-e de scris – dar de umăr  
Îl simt lipit pe Crist: „ai isprăvit durerea?”  
şi mi-e ruşine – căci nu pot să număr  
câte amaruri năvălesc în lumi – ca fierea...  
 
aşa că scriu 'nainte – să nu cumva să-l mint  
pe Răstignitul Lumii – Calea-Adevărul  
şi niciun stih de-al meu nu e alint:  
cel mult – un vis frumos – omiţând Mărul...  
 
e drept: El – când şi când – mă 'nalţă de nădragi  
şi-ntr-o clipită – mă strecor în Rai  
să văd: sunt potrivit - nepoticnit la Grai  
 
sau viaţa-ntreagă – fost-am un cârpaci?!  
...şi-ncă mai vreau ceva: un chip să-l văd – pe care l-am uitat:  
pe Neamul meu Ceresc – acum – popor înfierat...  
 
...dar Crist mă-ntoarce iute la pagina de-arat...  
hei – nu destul de iute: pe inimă-am notat!  
 
***  
 
PENTRU TRĂDĂTORII DE NEAM ŞI PATRIE  
 
rugaţi-vă pentru săraci şi buni  
pentru bolnavi – popoare şi străbuni -  
dar pentru trădători nu vă rugaţi  
altfel – în veci veţi fi VOI blestemaţi!  
 
scoateţi zapisele cu sânge scrise şi păstrate-n lacrimi  
şi arătaţi-le – stăruitor – lor - mamelor de iude:  
nu le-au secat la timp pântec şi ochi de paparude  
iar fiii – iată - vândut-au glia sfântă – sfinte patimi!  
 
să se cutremure şi cerul şi pământul  
muierile lor şerpi mereu să nască  
nisip să bea – când li-e gâtlejul iască -  
 
ei – ce-au stricat cu Neamul - Legământ  
să aibă drept hodină – turbat vânt!  
...când or muri – să-i scuipe-afară  
biet vândut pământ!  
 
***  
 
IARNĂ DACO-VALAHĂ  
 
e Iarnă peste Neam Daco-Valah – hrănit  
cu Rădăcini şi Miere de Albine  
copacii-s vii – gheţuri nu-ncleaştă râuri line  
să cauţi în Munţi: afla-vei Răni de Răstignit  
 
peşteri răspund în roi de constelaţii  
turme şi oameni scriu tărâm de basme  
zeii-ciobani fac – la ospăţ – libaţii:  
străbuni comuni ne curg în cer – agheasme!  
 
orice Cuvânt ne-avântă Rugăciune  
Cântecu-l duce – prin văzduh de nea  
acolo unde nu-i vreo cucuvea:  
 
Privighetori doar îşi dau ghes la strune  
...pe căi de Cântec – la Crist noi vom răzbi  
cu cât mai Iarnă – cu-atât ne vom iubi!  
 
***  
 
CLAVECINUL VALAH BINE TEMPERAT  
 
aici mă veţi afla cântând  
şi când s-a stinge-ultimul vânt:  
aici e Rai  
aici mi-e Grai  
şi m-am născut din Sfântul Nai  
 
nu am lăută – am Cuvânt  
cu care cânt:  
şi ultim firul de pământ  
mi-e sfânt...  
 
...cu condei de stele  
m-au scris cele iele –  
de-am bolit a jele...  
apoi Făt-Frumos  
iarăşi Naiu-a scos  
şi m-a înviat  
din sunet curat  
frate luminat...  
...noi cântăm alene  
Ler de Cosânzene  
Argint de Sirene...  
 
Pribeagul de Sus  
Fratele Iisus  
se oprise-n drum  
pe gânduri - acum  
gândurile - scrum:  
Colind priveghează  
Cunună de Rază  
Raiul luminează  
Nunţi de-aştri cuminţi  
în Munţi streşiniţi...  
...a trecut de noapte  
nu s-aud nici şoapte:  
Făt Frumos s-aşază  
Maria e trează  
Serafi ne urmează...  
...Magii – în amiază...  
 
***  
 
POET ŞI ARHANGHEL  
 
pământul ăsta are-ntr-însul Cântec  
nu ca la alţii - unsurosul pântec:  
pajuri se-aprind mii vâlvătăi în cruci de cer  
e Ţară Fermecată - -i Vis de Ler...  
 
pământul ăsta – închegat din sânge  
ştie-a nunti – a chiui – boci - a frânge:  
Străbunul Înger vine-mi la fereastră  
cu glas vrăjit – de Pasăre Măiastră  
 
să-mi mustre şi purtare – şi uitare  
şi să-mi desprindă dintr-un cui – din zare  
un Zmeiesc Paloş – din Văpăi de-Altare  
 
mă-nchină în genunchi – apoi – la luptă!  
... din ţâţele de Mumă – mâncarea toată suptă  
mă suie azi în flăcări: Arhanghel – cât şi Strună!  
 
...acum nu mi-e ruşine de Jariştea Străbună...  
 
***  
 
TRISTEŢI CLOCITE  
 
tristeţi clocite – cărări de soare – învechite  
îmi sunt aşa departe – şi-aşa de peticite...  
„a fost odat-un om...” – acuma e-un bolnav  
care-şi aşteaptă Moartea – şi bătrân – şi schilav...  
 
n-am întâlnit Iubirea – pe drum de Paradis  
uscatu-mi-s-a Trunchiul – Sevele s-au prelins  
aştept Nenorocirea – sub orice chip al ei  
prea mult adăst sfâşierea – îngroapa ast' cu lei...  
 
...o – nu mă lupt de mult şi nu mă-mpotrivesc  
e seară către noapte – ochii mi se lipesc  
dar nu mai am Viziunea – şi nu-L aud pe Crist  
 
e doar Durerea-n Poartă – o Poartă de Artist...  
...nu – Arta nu m-ajută – e doar ca heroina:  
până şi visul – flascul – mi-a fost tăiat Lumina...  
 
***  
 
CARTEA – SĂRACA...  
 
nu mai şopocăiţi – la patu-mi - de Moartea firoscoasă:  
lăsaţi să cred că Moartea-i chiar unica-mi Mireasă...  
...şi am trecut prin ceasuri – nici unul n-a durut  
dar nu mai dau crezare unui Nou Început...  
 
e noapte – frate – noapte – pe toţi i-am otrăvit  
cu slaba mea nădejde – ce nu s-a prăpădit:  
„de ce nu mori odată? – devii respingător  
o arătare slută – monstru rumegător!”  
 
dar eu nu-mi cer iertare – nimănui - niciodată  
şi asta le-nnebuneşte - pe javrele de-ogradă:  
de ce Artistul - schilav – mai crede că prin Artă  
 
poţi să mai schimbi vreo iotă – din ce ţi-e scris în soartă?  
...şi dacă – hai să zicem! – pe plac v-aş face – iaca:  
s-ar face fum – tot rostul – ce-am scris – CARTEA – săraca?!  
***  
 
AFAR' DE ARTĂ – -N LUME - CE NU MAI ESTE SCRUM?  
 
e-aşa târziu – şi – totuşi – scriu – cu-ncrâncenare de nebun:  
dac-aş lăsa din mână pixul – pe loc m-aş face scrum!  
am lampa-n dreapta – cărţi în stânga - ...de inimă nu ştiu:  
sunt surd la catastrofe – propriu-mi geamăt... – căci scriu – şi scriu – şi scriu...  
 
şi de e iarnă – de-o fi vară – eu am tărâmul meu  
afară de-anotimp şi faptă: un Rai de-Artist şi Zeu!  
muriţi – vă sinucideţi – ori mă blasfemiaţi  
am Soare şi am Lună – aştri complet ...„privaţi”!  
 
Vicleanul Somn îmi dă târcoale – mieros şi fariseu  
dar să mă scoţi din Rai – acum – nu doar e foarte greu:  
E IMPOSIBIL! – căci Icoane – pictate cu-al meu sânge  
 
mă ţin cu sila între ele! – ...una - chiar mintea-mi frânge...  
...da – ca să scrii cum apucatul – tre' să fii foc-nebun  
dar spuneţi-mi: afar' de Artă – -n lume - ce nu mai este scrum?  
 
***  
 
„EU SUNT MANOLE ÎNVIATUL!”  
 
ce-i viermuiala-omenire? – o gloată de pigmei  
nu să mă plângă ei pe mine – ci eu să-i plâng pe ei!  
dar din foiala otrăvită – ies voci de catifea:  
„suprema inutilitate-i Arta! – deci – la cuptor cu ea!”  
 
le-aş da în cap cu-o Poezie – dar n-ar simţi – nerozii  
aşa că mă aşez cuminte – direct la coada cozii...  
la ce să-ţi sfâşii ultimi MACII – de-un roşu-apoteotic  
când vezi cum Crima - coafată – ţi-a strâns cătuşi – despotic?  
 
mai bine zboară-n zări – cu Duhul – Mireasmă-Mântuire  
şi lasă-ţi stârvul între gàdini – să-l facă...”mânăstire”!  
„eu sunt MANOLE ÎNVIATUL!” – îţi vine să le strigi  
 
dar n-are rost ca răsuflarea-ţi - de proşti să-izbeşti şi frigi...  
...cu-adevărat dau Mărturie – -s Constructor-Arhitectul  
la tot ce – Criste – -n astă lume – Tu ai făcut Proiectul!  
 
***  
 
MOARTEA ARTISTULUI  
 
de câte ori văd verze-bălţi – mi-aduc – pe loc – aminte  
de-Ocean – de Spumele-I turbate: Eroi şi-aflară-n El morminte!  
dar ce măreţ mormânt – Oceanul – faţă de astă baltă  
în care-azvârl cu pietricele – privind cum raţe saltă...  
 
Hristos-Părinte - -s păcătos – cât nu pot a rostire  
poţi să-mi spurci trup – dar l-astrucat – mormântă după Fire:  
n-am fost nici laş – nici trădător – Te rog să-mi afli-Ocean  
să mă-nvălătucesc cu Valul – la Tine – către Cer:  
Artist înseamn' – hrisoave-adeveresc – Celestul Cavaler!  
nu năzuiesc la Nunta Sfântă – „Al Treilea Cioban”:  
Frământ râvnesc – Urgii Măreţe – lipsite de-orice an!  
 
n-aş vrea în Rai „democraţie” – să-i frec pe-irozi la coate  
ci vreau să tulbur Omenire – cu Duhul – după Moarte!  
Furtună – Uragan-Lumină – iar nu meschine vămuri  
 
să-mi zici: „fii Vânt Turbat – pe dat' să mături trup şi cărnuri!”  
...Armuri de Cavaler voi sparge – în lupta pentru Tine  
dar nu-mi da Moarte-cu-Sictir - ci Vrednicii Alpine!  
 
***  
 
EPILOG : SECRETARA MEA  
 
vă implor – prieteneşte – din tot  
sufletul: când veţi vrea să daţi pe la  
mine – rugaţi-o pe  
Secretara mea  
Moartea – să vă  
scrie pe lista de-aşteptare: nici nu vă va veni să  
credeţi (vă veţi convinge – însă –  
singuri...la  
faţa locului!) – dar aici – în  
Rai – sunt incredibil de  
mulţi (şi diverşi...) iubitori (ba chiar  
devoratori – ba...veţi zice că exagerez – dar  
lasă...: ...şi cum ziceam: ba chiar  
CUMPĂRĂTORI!... – ...se plăteşte „cash” – la  
Secretară - cu  
Propriile-ţi Perechi de  
Aripi!) - ...da – aici în Rai – sunt foarte mulţi  
iubitori...devoratori... CUMPĂRĂTORI - de  
ARTĂ!!!  
 
...”trai – neneacă!” – veţi zice – unii - aşa morţi  
cum toţi suntem - ori  
vom fi...puşi la...”puncţi” – ca  
şefi-adjuncţi!  
 
„om vedea – dacă-i  
chiar aşa” – vor întâmpina – cei  
sceptici...  
 
...păi – asta aştept şi  
eu... ce  
credeaţi! – ...dar...ssst! - iat-o pe  
Doamna mea  
Secretară... – ...tocmai coboară - impasibilă  
elegant-maiestuoasă - pe  
Scară!  
 
...”dă-te la Ea  
nu mai sta!” – se aude printre  
Norii de după  
Stea...  
 
...”veţi muri şi veţi  
vedea...!”  
„Arta şi  
Minunea -  
Luminează Culmea!”  
...dacă mai ştiţi  
lozinci – nu vă  
sfiiţi ... aici  
- în Rai (...se  
cunoaşte asta de mult!)  
nu-i ca pe  
Tântul-Pământul  
 
...bate doar  
Sfântul – de Lumină  
Vântul...  
----------------------  
Adrian BOTEZ  
Adjud, Vrancea  
ianuarie 2018  
Referinţă Bibliografică:
Adrian BOTEZ - STIHURI VALAHE / Adrian Botez : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2561, Anul VIII, 04 ianuarie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Adrian Botez : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Adrian Botez
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!