CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593



Acasa > Eveniment > Comemorari >  




Autor: Adrian Ardelean         Ediţia nr. 3766 din 23 aprilie 2021        Toate Articolele Autorului

Adrian ARDELEAN - DOISPREZECE ANI DE RADIO PRODIASPORA
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Doisprezece. Cel mai magic dintre toate numerele magice, măcar pentru că reprezintă numărul ucenicilor care l-au urmat pe Hristos şi ne-au transmis învăţăturile Sale... Obligat de acest gând, am renunţat la intenţia de a umple pagina asta cu îndoielnicul meu umor, că nu se cuvine... Dar cum nici prea serios n-am cum să fiu, că risc să rămân aşa şi să nu-mi mai revin, vă aduc la cunoştinţa următoarele:  
 
1. Pentru acest an, când se împlinesc 12 ani de existenţa a postului Radio ProDiaspora, am să comit o poezie. Mai precis APROAPE că am să „plagiez” o poezie... Este vorba de o „poezie-parafraza”, după o bijuterie în versuri albe gata compusă, şi anume o poezie de Marin Sorescu... La care (apropo de cei 12 ani aniversaţi de Radio ProDiaspora) este talent de 12 X 12 X 12 ori mai mult decât la mine... Aşa că, profitând de faptul că încă de pe vremea şcolii eram maestru la copiat, am „luat la rindea” celebra poezie „Trebuiau să poarte un nume” - dedicată lui Eminescu - şi am refăcut-o, cu „destinaţia „Radio ProDiaspora”... Ce a ieşit? Păi ca să puteţi compara, i-am rugat pe şefii de la radio (saru' mâna, doamna Cathy, Guten Tag, Herr Robert) precum şi pe dom' George Roca - australianu', să lase în text ATÂT varianta originală a poeziei, cât ŞI catastro... pardon, capodopera subsemnatului, aşa că citiţi, comparaţi şi apoi, după cum va lasă inima, lăudaţi-mă, criticaţi-mă, înjuraţi-mă, compătimiţi-mă, ignoraţi-mă sau blestemaţi-mă, dar NU mă ucideţi. Nu de alta, dar DEŞI ar fi un act aproape moral, este TOTUŞI ilegal!  
 
B. Pentru anul viitor, la a 13-a aniversare, mă pregătesc cu un text cum ştiu eu mai hazliu... Ca „13” e un număr (cu noroc?... cu ghinion?) care „invită” la aşa ceva, nu? Aşa ca să vedeţi peste un an ce-o să mai râdeţi cu (sau mai degrabă „DE”) mine...  
 
III. Dacă găsiţi poezia şi textu' de față în pe pagina aniversara „12 ani de Radio ProDiaspora”, înseamnă că şefii au dat „undă verde” publicării. Dacă NU le găsiţi, înseamnă că am fost cenzurat, şi vă aştept la proteste în fața sediului Radio ProDiaspora (!!!) Deocamdată, preventiv, fac repetiţii (în gând) şi concep nişte scandadri „tăioase”...  
 
Şi, la final, aşa cum se cuvine, de douăsprezece ori „La mulţi ani” pentru Radio ProDiaspora, „radio-ul nostru cel de toate zilele”!  
 
***  
 
Trebuiau să poarte un nume  
De Marin Sorescu  
 
Eminescu n-a existat.  
 
A existat numai o țară frumoasă  
La o margine de mare  
Unde valurile fac noduri albe,  
Ca o barbă nepieptănată de crai  
Și niște ape ca niște copaci curgători  
În care luna își avea cuibar rotit.  
 
Și, mai ales, au existat niște oameni simpli  
Pe care-i chema: Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare,  
Sau mai simplu: ciobani și plugari,  
Cărora le plăcea să spună,  
Seara, în jurul focului poezii ¬-  
„Miorița” și „Luceafărul” și „Scrisoarea III”.  
 
Dar fiindcă auzeau mereu  
Lătrând la stâna lor câinii,  
Plecau să se bată cu tătarii  
Și cu avarii și cu hunii și cu leșii  
Și cu turcii.  
 
În timpul care le rămânea liber  
Între două primejdii,  
Acești oameni făceau din fluierele lor  
Jgheaburi  
 
Pentru lacrimile pietrelor înduioșate,  
De curgeau doinele la vale  
Pe toți munții Moldovei și ai Munteniei  
Și ai Þării Bârsei și ai Þării Vrancei  
Și ai altor țări românești.  
 
Au mai existat și niște codri adânci  
Și un tânăr care vorbea cu ei,  
Întrebându-i ce se tot leagănă fără vânt?  
 
Acest tânăr cu ochi mari,  
Cât istoria noastră,  
Trecea bătut de gânduri  
Din cartea cirilică în cartea vieții,  
Tot numărând plopii luminii, ai dreptății, ai iubirii,  
Care îi ieșeau mereu fără soț.  
 
Au mai existat și niște tei,  
Și cei doi îndrăgostiți  
Care știau să le troienească toată floarea  
Într-un sărut.  
 
Și niște păsări ori niște nouri  
Care tot colindau pe deasupra lor  
Că lungi și mișcătoare șesuri.  
Și pentru că toate acestea  
Trebuiau să poarte un nume,  
Un singur nume,  
Li s-a spus Eminescu.  
 
-----------------------------------------  
Trebuiau să poarte un nume  
De Adrian Ardelean  
(poezie-parafraza după Marin Sorescu)  
 
Radio ProDiaspora n-a existat.  
 
A existat numai o ţară frumoasă  
La o margine de mare  
Unde valurile fac noduri albe,  
Ca o barbă nepieptănată de crai  
Şi nişte ape ca nişte copaci curgători  
În care luna îşi avea cuibar rotit.  
 
Şi, mai ales, au existat nişte oameni simpli  
Pe care-i chema Ecaterina Câmpean, sau Robert Landman,  
Sau mai simplu: Mioara, Gelu, Stelian, Teona, Cornel, Marian şi alţii...  
Redactori şi reporteri îndrăgostiţi de radio,  
Cărora le plăcea să realizeze -  
Dimineaţa, la prânz sau seara - în fata microfonului, emisiuni de radio  
Cu multă muzică şi sumedenie de informaţii...  
 
Şi fiindcă auzeau mereu  
Alte şi alte veşti,  
Se apucau să le spună şi pe acelea ascultătorilor lor...  
 
În timpul care le rămânea liber  
Între două emisiuni,  
Aceşti oameni pregăteau din sufletele lor  
Alte şi alte emisiuni - „Florile inimii”, „Dialog cultural”, „Aşa-i neamul nostru dat”,  
„La porţile dorului”, şi aşa mai departe...  
 
De curgea muzica românească pe undele radio  
Pe toţi munţii Moldovei şi ai Munteniei  
Şi ai Ţării Engliterei, şi ai Ţării Nemţilor, şi ai Ţării Canadei,  
Şi ai altor ţări romaneşti...  
 
Şi au mai existat şi nişte ascultători fideli,  
Care vorbeau cu realizatorii de emisiuni,  
Întrebându-i de una şi de alta,  
Sau dându-le sfaturi şi sugestii...  
 
Şi aceşti oameni - redactorii şi realizatorii de emisiuni -  
Treceau, zi de zi, săptămâna de săptămână,  
Din viaţa lor în studioul de radio şi înapoi,  
Tot numărând secundele, minutele şi emisiunile,  
Care le ieşeau mereu mai bune şi mai bune...  
 
Şi au mai existat şi nişte ani - doisprezece la număr -  
Care-au trecut fluturându-şi grăbiţi clipele peste microfoane şi peste capetele  
Care stăteau aplecate în fata microfoanelor,  
Troienindu-le tâmplele...  
 
Şi pentru că toate acestea  
Trebuiau să poarte un nume,  
Un singur nume,  
Li s-a spus „Radio ProDiaspora”...  
-------------------  
Adrian ARDELEAN  
Montreal, Canada  
1 mai 2021  
Referinţă Bibliografică:
Adrian ARDELEAN - DOISPREZECE ANI DE RADIO PRODIASPORA / Adrian Ardelean : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3766, Anul XI, 23 aprilie 2021.

Drepturi de Autor: Copyright © 2021 Adrian Ardelean : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Adrian Ardelean
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!