Ilan Bercovici- tânăr și apreciat poet israelian de origine română,autor a mai multe volume de poezii, a publicat acum câțiva ani o plachetă emoționantă , care cuprinde multe texte cutremurătoare, o parte din ele legate de amintirea celor șase milioane de evrei exterminați în timpul celui de al doilea război mondial .Placheta,intitulată "Ultimul poet așkenaz",e o ripostă la diverse afirmații revoltătoare din partea unor colegi de breaslă.Aceștia, în general originari din Orient(in special din țările Maghrebului)își manifestă nemulțimirea față de israelienii originari din țări europene,(denumiți Așkenazi)care,după părerea lor, au pus monopol pe toate domeniile vieții israeliene,inclusiv pe cel al culturii.  

 

Iată două texte ale acestui poet, traduse de mine.  

 

ULTIMUL POET AȘKENAZ își inventează scenarii de film.  

 

Într-unul din ele stă în fața oglinzii și-și trage spre spate  

 

puținul păr care i-a mai rămas.  

 

Din oglindă îl privește un țânc.  

 

Are părul buclat și ochii mari de culoarea unui fluture  

 

Ultimul poet așkenaz ia două bucățele de stofă și le taie  

 

în formă de triunghiuri, pe care le lipește  

 

pe piept, ca pe o stea galbenă.  

 

Acum ochii copilului din oglindă se reflectă din ochii lui,  

 

și acum, are și el ,în sfârșit ,rădăcini.  

 

***  

 

CANCERUL LAGĂRELOR  

 

Exact în ziua în care a fost internat cu de-a sila bunicul ultimului poet așkenaz într-un lagăr de muncă al armatei române,  

 

au fost eliberați din lagăr șapte evrei care se îmbolnăviseră.  

 

Unul suferea de astmă cronică.  

 

Altul suferea de paralizie infantilă,al treilea suferea de o fistulă și al patrulea , de sifilis.  

 

Medicii din lagăr au diagnosticat la trei pacienți și boli nervoase:  

 

schizofrenie  

 

manie acută  

 

depresie clinică.  

 

Spre deosebire de ei, bunicul a fost găsit apt  

 

să moară mai târziu de cancer al lagărelor.