CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Versuri > Omagiu >  





POVESTIREA LUI FIMA, COPILUL DIN TRANSNISTRIA

 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
POVESTIREA LUI FIMA, COPILUL DIN TRANSNISTRIA  
  
Cu câtva timp inaintea comemorarii a 40 de ani de la moartea tatei,in timp ce strângeam materiale si le redactam pentru a le putea prezenta la requiemul care a avut loc la sinagoga rabinului Zwi Guttman din Tel Aviv,am cautat si am reusit, dupa investigatii demne de un detectiv, sa dau de urmele unui copilas, de fapt ale unui prunc,care facea parte dintre orfanii din Transnistria.  
  
Povestea acelui copil este legata de imaginea si de viata tatalui meu, avocatul Dadu Rosenkranz.  
  
Iata povestea, asa cum a relatat-o atunci, mai mult sau mai putin ,in fata unui public fascinat,copilul Fima, care a crescut ,si a devenit in Israel ,adultul Haim Snir.  
  
"Am venit astazi aici ca sa ma înfățișez in fata dvoastra si sa aduc omagiul meu memorii unui mare om,- avocatul Dadu Rosenkranz-,care a avut o mare semnificatie in viata mea,fiind cel caruia ii datorez salvarea mea din iadul celui de-al doilea razboi mondial, salvare in urma careia am putut ajunge mai târziu in Eretz Israel..  
  
In iadul acela, in vremurile si locurile acelea cufundate in beznă, când,din pacate,se adeverea din nou, si cu fiece zi ce trecea, proverbul " Homo homini lupus", s-au mai întrezărit din când în când si unele puncte luminoase, unele licăriri in intuneric.  
.  
Unul din aceste puncte luminoase pentru mine, a fost avocatul Dadu Rosenkranz.  
  
Numele meu de familie era Sirota, dar a fost ebraizat si schimbat in Snir,deoarece se obisnuia in Israel sa se schimbe numele straine, aduse din Diaspora,cu nume ebraice,ceea ce dovedea ca respectiva persoana e pe punctul de a se integra intr-adevar sau e deja bine integrata in noua tara.   
.  
Sirota era numele de familie al parintilor mei adoptivi  
.  
Povestea mea este in fond o succcesiune de evenimente dramatice , incepute in timpul celui de al doilea razboi mondial.   
Luna decembrie 1943. Un grup de evrei părăsesc Transnistria, acea zona de atrocitati in care fusesera masacrati sau murisera de foame,de frig sau /si de diverse boli sute de mii de evrei.  
Acestia pornesc la drum spre orasul Iași,dupa ce au fost eliberati in urma eforturilor depuse de conducerea Centralei evreilor din România.  
  
Printre acele persoane pe cale de a fi repatriate se numarau si sotii Sirota,dr.Slava Sirota ,stomatolog ,si sotul Bruno.Ea era de origine din oraselul Rișcani,situat lânga Bălți, in Basarabia,dar ajunsese cu ani in urma la Iași,unde-l cunoscuse pe sotul ei,care era evreu român si se casatorisera  
.  
In anul 1942,cei doi au fost izgoniti, impreuna cu multi alti evrei din Iasi, si deportati in Transnistria,la Berezovka.( Adaug in paranteza ca soacra ii reprosase doctoritei Slava ca ea ,fiind originara din Basarabia, spre deosebire de sotul ei ,Bruno, e responsabila de faptul ca ambii soti au fost deportati in Transnistria, Basarabia nefăcând parte din România veche,numita "Vechiul Regat"!)  
  
Si acum un " flash-back".Legatura mea cu sotii Sirota data dinainte. In ce imprejurari?  
  
Iata un alt loc pe axa timpului: Odesa.  
  
Orasul Odesa a fost ocupat de catre armata română in 1940, când România era aliata cu Germania hitlerista .  
In 1942 , evreii din acest oras au fost deportati si ei in Transnistria .   
  
Familia mea biologica- tatal meu, inginer,mama, si doi copii,adica eu si sora mea,probabil in vârstă de 8 ani, precum mi s-a spus mai târziu,caci eu nu tin minte nimic ,- ne aflam printre cei deportati.  
  
In Transnistria erau adesea executate , in mod neplanificat si rapid, convoaie de evrei . Parintii, sora si cu mine am nimerit si noi, din nenorocire, intr- un convoi din acelea .. Mama a reusit insa, intr-o clipita, sa mă arunce jos,si sa ma scape de gloante.   
  
Asa m-a salvat de la moarte.,dar ea,tata si sora mea au fost împușcați.  
  
Dupa ce s-au risipit ucigașii, ca de obicei dupa executii, au venit localnici dupa pradă.  
  
Din fericire, printre acestia era o femeie care m-a gasit respirând printre cadavre si fiindu-i mila de mine, m-a luat de acolo si m-a predat unui medic ucrainean. Asa am trecut din mână în mână,până ce am ajuns la un orfelinat, unul dintre multe,deoarece foarte multi copii ramasesera orfani.  
  
S-a întâmplat ca în convoi cu familia mea să mai fie un supravietuitor: si acestuia ii sunt recunoscator.  
  
Cum el ne cunostea pe parintii mei si pe mine, dupa ce a reusit sa scape de la măcel, m-a cautat, a vorbit pretutindeni despre mine, si m-a gasit dupa un timp la orfelinat.  
  
Fiind probabil cel mai mic copil din acel orfelinat, la un moment dat n-au mai putut sau n-au mai vrut sa ma tina acolo, si acel supravietuitor care ramasese in legatura cu mine, a facut toate eforturile necesare pentru a găsi o familie care sa ma ia sub ocrotirea ei, pâna la o eventuala adopție.   
Astfel am ajuns la sotii Sirota, care nu aveau copii si care au acceptat sa ma ia sub aripa lor ,si ulterior m-au adoptat.  
  
In 1943, deci,dr.Slava si Bruno Sirota ,impreuna cu grupul lor, erau in drum spre România, dupa ce fusesera eliberati datorita legaturilor, eforturilor, actelor obtinute de catre delegatul insarcinat de conducerea Centralei evreilor din Bucuresti cu repatrierea celor deportati..Acel delegat era avocatul Dadu Rosenkranz  
  
Eu nu aveam acte,eram un prunc gasit printre cadavre si nu se stia ce se va întâmpla cu  
  
mine. Daca ar fi stiut autoritatile despre existenta mea, nu m-ar fi autorizat sa ma alatur calatoriei. Si daca as fi fost descoperit calatorind clandestin printre oameni cu acte, nu numai viata mea ,ci si cea a sotilor Sirota ar fi fost in primejdie.Am fi riscat sa fim executati pe loc.  
  
Grupul nostru s-a urcat intr-un camion.Mama, sfatuita de Dadu,m-a ascuns sub rochie si a avut grija ca sa nu scot nici un sunet dubios care mi-ar fi tradat prezenta .  
  
Astfel am putut pleca si continua drumul pâna in apropiere de Iași.  
  
.La intrarea in oras am primit ordinul de a ne da jos din camion pentru a fi perchezitionati: era vorba de un control minutios al lucrurilor noastre personale.  
  
Cum la control riscam sa fiu descoperit,Dadu a izbutit sa se puna de acord cu oamenii de la jandarmeria româna, ca dr.Slava Sirota sa nu coboare la control,  
,așa ca am ramas si eu, sub rochia ei ,in camion,in timp ce toti ceilalti s-au dat jos si au fost perchezitionati.  
  
Iata deci cum,la capatul acelor evenimente dramatice, de-a lungul carora am întâlnit și oameni buni in calea noastra, am scapat de la moarte,iar ultima verigă in lanțul evenimentelor a constituit-o prezenta avocatului Dadu Rosenkranz.  
Datorită stradaniilor si curajului acestuia,a determinarii sale, am ajuns la liman: la un loc sigur, impreuna cu parintii mei adoptivi.  
  
In decembrie 1947 ; m-am îmbarcat pe unul din vapoarele in care erau îngrămădiți ca vitele zeci de mii de evrei imigranti ilegali,si dupa trecerea printr-un lagăr de tranzitie din Cipru, am pășit in anul 1948 pe pamântul Israelului.  
  
Nu stiam atunci,cum nu stiu nici acum , ce vârstă am,deoarece nu aveam acte si nu dispuneam de niciun fel de informatie despre anul nașterii mele!  
Când Dadu a sosit cu familia in Israel, m-a vizitat împreună cu soția in chibuțul Yagur unde locuiam ,si am fost nespus de emotionat: emoționat pentru ca am putut în sfârșit, să-mi exprim personal recunoștinta,eu, omul deja adult,eu ,copilul de altadată, pentru tot ceea ce a facut Dadu , pentru ceea ce a reprezentat el în viața mea.  
  
Și astăzi, aci, în fața Dvoastra,îi spun din nou:  
"Îți mulțumesc,Dadu Rosenkranz.  
Fie-ți memoria binecuvântată." 
Referinţă Bibliografică:
POVESTIREA LUI FIMA, COPILUL DIN TRANSNISTRIA / Adina Rosenkranz Herscovici : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2182, Anul VI, 21 decembrie 2016.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Adina Rosenkranz Herscovici : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Adina Rosenkranz Herscovici
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!