O SCENĂ LA ZĂPADĂ  

 

Fragmenul urmator este extras din romanul renumitului scriitor evreu I. Peltz, "Israel însângerat" ,aparut in martie 1946.  

 

Romanul descrie evenimente ,in majoritate autentice, din viata evreilor români in cursul celui de-al doilea razboi mondial, când Romania era aliata cu Germania hitlerista.  

Scena de mai sus descrie un eveniment autentic la care a luat parte tatal meu, avocatul Dadu(David) Rosenkranz.  

Tatal meu a detinut functii importante in conducerea Federatiei Comunitatilor Evreiesti din România.  

In mod simbolic, autorul a adaugat numele de "Israel " la cele ale tuturor personajelor din roman, iar tatalui meu i-a scurtat numele din " Rosenkranz" in " Rosen".  

 

"Israel însângerat" , roman de I.Peltz (pag.316-319), 1946.  

 

Intr-o dimineata toate echipele de evrei fura adunate in curtea interioara a depoului.  

Un locotenent balan, saltaret si nervos ii chemase la" raport". Facuse o inspectie undeva si gasise, in timpul pauzei, doi-trei oameni fumând.  

Era furios. In mijlocul platoului, cu cravasa in mana, clipind necontenit, se invârtea de colo-colo, mârâind ceva printre dinti.  

---Atentie! striga el. V-am chemat sa va anunt ca am gasit oameni stând la taifas in timpul lucrului! In consecinta: intreaga echipa e pedepsita!  

---Plutonier, ordona el unui mustacios care sta lânga dânsul nemiscat, adu ' scaunul '!  

In câteva clipe plutonierul aduse un scaun simplu, de brad, cum se afla mai cu seama in bucatariile caselor de mahala.  

---Asa! Deocamdata alegi din echipa pedepsita zece insi!  

Plutonierul implini porunca, desemnând cu mâna zece oameni.  

Ei fura scosi din rând si aliniati, in vazul tuturor, in fata scaunului.  

---Asa! Ai sa aplici fiecaruia douazeci si cinci de bice la cur!  

Cei zece se framântau, galbeni si rusinati.  

Plutonierul se apropie de cel dintâi.Tinea cravasa pe care i-o daduse locotenentul, care, cu mâinile in solduri, privea spre osânditi.  

Plutonierul il indemna:  

---Lasa pantalonii jos!Apleaca-te pe scaun!  

---Dom-le locotenent, cuteza omul, va rog sa ne iertati!...Dar asta nu se poate.  

---Suntem si noi ofiteri in rezerva! adaugă un altul din cei zece.  

---Cum iti permiti? Cum va permiteti? striga locotenentul,  

furios .Ce ofiteri ? Care ofiteri? Toti---jidani! Atât! Nimic mai mult! Jidani!  

Si catre subaltern:  

---Plutonier!  

---Ordonati!  

---Da-i pantalonii jos!  

Plutonierul se apropie de primul osândit si vru sa-l dezbrace cu de-a sila.Acesta ,insa, se dezbrăcă singur.  

Apoi, resemnat, se aplecă pe scaun.Primele lovituri de bici insângerara carnea omului, care gemea usor  

 

.  

Din rândul evreilor se desprinse un tânar cu privirea vie sub ochelarii sai de miop. Avea un obraz fin si miscari delicate de intelectual.  

---Dom-le locotenent, dati-mi voie!  

Grupurile frematau. Ofiterul, rosu-rac, il sageta cu privirea. Plutonierul intrerupse executia.  

---Cine esti ? Ce doresti? Faceti rebeliune?  

 

---Dom-le locotenent, dati-mi voie : sunt avocatul Israel Dadu Rosen, insarcinat de Comunitatea evreiasca sa conduc echipele la munca. Am raspunderea lor. Oamenii n-au gresit cu nimic.I-ati gasit in pauza…  

---Taci! Asta-i nerusinare! striga locotenentul.  

---Va rog respectuos sa reveniti asupra masurii luate! Oamenii sunt nevinovati!  

Locotenentul incremenise cateva clipe cu ochii in ochii celuilalt---ochii aceia de miop,dar cu privirea limpede si hotarâta.  

---O sa te inaintez Curtii martiale ! tună el ,din ce in ce mai descumpanit. Plutonier, executa ordinul !  

---Dom-le locotenent, starui Israel Dadu Rosen, daca nu reveniti asupra masurii luate,va rog sa ordonati sa mi se aplice mie 'toate loviturile' !Sa fiu numai eu pedepsit pentru toti acesti zece oameni nevinovati!  

Vorbind , se fixase intre primul osândit si plutonier, care nu stia ce trebuie sa faca.  

 

Au trecut alte câteva clipe grele. Se facuse liniste.  

Inima tuturor batea puternic.  

Locotenentul lasă capul in piept.  

Apoi ,ridicându-l, furios:  

 

---O sa-nfunzi ocna! Plutonier, n-auzi ? Continua…  

Israel Dadu Rosen acoperea cu faptura-i marunta parte din corpul osânditului .Ca sa continue, plutonierul trebuia sa-l inlature.  

---La o parte! strigă el.  

 

---Dom-le locotenent, va rog sa va gânditi!  

Printre acesti zece inocenti sunt ofiteri in rezerva; sunt oameni de onoare; si-au facut datoria! Daca trebuie sa aplicati o pedeapsa cuiva, chiar fara ca sa aiba cineva vreo vina--- aplicati-mi-o mie!  

Altfel, dati-mi voie sa raportez domnului ministru de razboi !  

 

De astadata, locotenentul din rosu deveni livid.  

Privi intrebator la plutonier si acesta, deopotriva de nedumerit, ridica usor din umeri.  

Trecura alte cateva clipe grele.  

In cele din urma hotarâ:  

---Intrati in rânduri! De astadata va iert !  

Si catre cel care l-a infruntat:  

---Dumneata sa vii in cancelarie!  

 

Lumea s-a raspândit, echipele s-au refacut, si dupa cateva minute aparu si tânarul avocat, surâzând ca de obicei.  

Evreii il inconjurara si fiecare ii adresa cuvantul, fiecare avea sa-l intrebe sau sa-i spuie ceva. Si el, cu gesturi masurate de cleric, raspundea sau asculta, linistit, cu acea liniste care l-a biruit si pe locotenent si pe plutonier.  

Apoi o pornira cu totii sa curete zapada.