ŢIGANCA
Când se aşează jos, pe iarbă
Şi poala şi-o întinde,
Pare că universu-ntreg
În rochie îl cuprinde...
Dansează ochii de cărbune
Iar păru negru curge-n valuri...
Zei şi demoni i se închină
De peste munţi şi valuri...
Joacă galbenii şirag
Pe sânii de fecioară...
Obrajii....câmp de maci aprinşi
Şi gura....primăvară...
Trupul de viespe se ascunde
În falduri şi dantele...
Bat picioarele pe câmp
Strânse în obiele...
Iar când noaptea peste şatră
Îmbracă totu-n stele...
Sunt toţi flăcăii-n jurul ei
Mânaţi de gânduri rele...
Toţi o iubesc cu foc, dar ei
Nu-i pasă nici de fel...
Ea s-a născut şi a crescut,
Şi va trăi doar pentru "EL"
Feciorul ei cu păr bălai
Şi ochii precum cerul...
Lui ea i-a dat iubirea ei
El i-a dscoperit misterul...
Nu se iau nici după cărţi,
Nu după babe sau cafea...
Se vor iubi la infinit
Ea pe El şi EL pe EA!
POETA ŞI MUZA
Fierbinte noapte de iubire,
O poetă şi o muză....
Luna strălucea în noapte...
Focul, pălpâia în spuză...
Ea, îl căuta de-o viaţă
Rătăcind din loc în loc...
El, se ascundea de teamă
Să nu-l ardă al ei foc...
Dar a fost aşa să fie...
Clipa oarbă a venit...
L-a atins doar cu o suflare
Şi vălvătaia s-a pornit...
Poemele ei...închinate
Unei muze....l-au mişcat...
A inţeles realitatea,
Ea îl iubea...ca pe-un bărbat...
Se-amestecau la ea în minte
Muze, versuri şi dorinţi...
Îl simţea prezent...real
Scăldând-o în sărutări fierbinţi...
Ani de zile, de departe
La urmărit tăcută-n gând...
Îl păzea ca pe-o comoară
Până l-a văzut crescănd...
Ochii ei...două safire...
Aruncau scântâi în noapte...
Ochii lui...cerul şi marea
Receptau chemări şi şoapte...
S-au topit unul în altul...
Agonie şi păcat...
Ea...va fi a lui poetă...
El....va fi muză...şi bărbat!
LA MORMÂNTUL ANONIM
La mormântul anonim
Al unei inimi visătoare,
Nu e nici un epitaf,
Nu arde nici-o lumânare...
Timpul nu-i cronometrat...
Nici umbrele nu au nume...
Şoapte se aud în noapte,
Ecou din altă lume...
Cui i-a aparţinut odată
Această inima ce zace?
De ce nu iese din mormânt
Să-şi cânte doina? De ce tace?
Doar lespedea de piatră rece,
Îi foloseşte..."casă"
Se cunosc deja de mult...
Nu mai simte că o apasă...
Frunzele ce-şi cern covorul
În fiecare toamnă...
Îi colorează-n ruginiu
Taiorul ei de doamnă...
Aici îşi va petrece veacul...
Cât se va-nvârti planeta...
Şi va dispare în neant,
Predând alteia ştafeta...
Ce contează că a dansat...
Nebună baiaderă....
N-a crezut când i s-a spus
Că iubirea-i efemeră...
Şi-a dat toată demnitatea
De dragul unui trandafir...
Şi a sorbit până la fund
Tot veninul din clondir...
De mult s-au ruinat pereţii
Cetăţii ce-a înconjurat-o...
Războinicul ei cu armură,
De-un secol...a uitat-o...
Pe mormântul anonim
Al unei inimi visătoare...
S-au aşternut anii şi colbul...
Doar amintirea "LUI" nu moare.
