Vraja nopţii
Iubito,tu răsari în noapte
Ca luna albă de pe cer,
Mă las vrăjit de-a tale şoapte
De aura ta de mister.
Dacă-aşputea mi-aş păstra mie
Al tău surâs fermecător,
Ţi-aş săruta cu frenezie
Pantoful alb de pe picior.
Căci trupul tău ca şi o vrajă
Spre el mă cheama neîncetat
Şi paşii mei se -ndreaptă singuri
Pe drumul dulcelui păcat.
Ce buze roşii,dulci ca mierea
Obraji-ţi sunt mere în pârg
Şi sâni-ţi albi ca spuma mării
M-atrag deşi aş vrea să fug.
Pe gâtul tău dorm azalee,
Pe umeri roze albe-ţi curg ,
Şi sâni-ţi albe orhidee
Grăbesc chiar soarele spre-amurg.
Şi oare cum să nu iubeşti
Aceste mici grădini cereşti,
Cum să nu le-asculţi chemarea
Când întregu-ţi trup ţi-o spune
Noaptea ca pe-o rugăciune...
Este scris în legea firii
Să dormi în templul iubirii.
Când tu poţi sădăruieşti,
Nu-i păcat să iroseşti?
