Virginia Zeani. O voce luminoasă, de aproape trei sferturi de veac  

La sfârşitul acestui septembrie (2013) şi spre începutul îmbrumării şesurilor româneşti, alămite de vulcanul în erupţie al toamnei, America prilejuieşte o regăsire cu mirabila soprană lirică de la jumătatea secolului al XX-lea, „prima donna assoluta” vreme de două decenii jumătate, a Teatrului de Operă din Roma, Virginia Zeani. Considerată printre cele mai importante cinci sute de personalităţi din istoria Americii, irepetabila soprană, s-a născut la Solovăstru, judeţul Mureş, pe 21 octombrie 1925.  

Oprind dragostea în loc, pentru o secundă a eternităţii muzicii, maestra varsă un torent de voce luminoasă ca un lampadar astral al muzicii universale, de aproape trei sferturi de veac. În tot acest timp, deşi plecată în străinătate, nu i s-au învălmăşit nicio clipă în suflet amintirile şi a rămas o nestrăină, purtând cu sine ţara, în spirit. Prin puterea ei miraculoasă, muzica a trecut-o pragul unui templu, dar nu i-a ascuns din minte urmele prin colburile drumurilor săteşti de acasă, niciodată. Acestea au rămas neşterse în steaua lor aprinsă pe cerul copilăriei.  

Nu se poate niciodată, ca ţara să nu îşi mai amintească de maestra Virginia Zeani, deşi acesta-i absurdul inevitabil al vămilor despărţirii! Cursa împotriva anonimatului pământean urcă celebrităţile atât de departe, cu preţul coborârii asupră-le a perdelei ce-i face rar văzuţi şi înstrăinaţi, îngreunând şi făcând dureroasă întoarcerea la sine şi în sine.  

Dezolarea începuse în aceste vremuri măcinate de discordie, să încalce legile pământeşti, începuse să se împietrească insondabil sufletele goale. În ţară începuse a fi tot mai greu, iar dragostea devenise stare imaginativă impulsionată de nebinele multora. Neverticalitatea devenea aspiraţie, împătimitul, mit şi destin ! Într-o risipire stelară de care era vinovată România, personalităţile ei se pierdeau, cu o extremă generozitate faţă de uitare. Dar, după cum filoanele aurifere nu ar exista pentru nimic, atâta timp cât nu sunt scoase din noaptea adâncului pământesc, în ce o priveşte pe soprana Virginia Zeani, pe parcursul câtorva ani recenţi a fost readusă ochilor şi inimii românilor, în care oamenii de valoare găsesc case primitoare. Ocaziile se datorează primirii din partea Majestăţii Sale Regelui Mihai a decoraţiei „Nihil Sine Deo”şi scrierii de către Sever Voinescu a cărţii de dialoguri cu artista, apărute prin grija P.S. Episcop Virgil Bercea, „Canta che ti passa”. În aceeaşi măsură, unele manifestări omagiale, cu ocazia unei vizite în ţară (Virginia Zeani e stabilită de mulţi ani în Florida, după ce alţi mulţi ani locuise în Italia), dintre care cea de la Palatul Elisabeta şi cea organizată de Biserica Greco-Catolică din Oradea, sunt în măsură de a exemplifica o regăsire afectivă după un lung şir de ani.  

Incomparabila cântăreaţă lirică mondială, Virginia Zeani e un spirit şi un glas brodate din rădăcinile adâncilor haruri care au stors cerneala din călimări, criticilor dintotdeauna. Era o ascunsă mustrare a timpului, pentru că începusem a ne îndepărta de maestră şi a ne uita valorile. Niciodată, însă, nerecunoştinţa nu se poate ghemui definitiv într-un popor, ci izbucneşte, mai curând sau mai târziu! Pe 28 septembrie (2013), când stolurile călătoare se vor fi depărtat pe rând, spre neştiute pământuri îndepărtate, America, o a doua, sau a treia ţară a sopranei (după România şi Italia), o omagiază, cum o face, nu pe atât de rar nici pe atât de timid, ca românii, de decenii.  

Evenimentul un „tribut”al americanilor, străfulgerat în ceremonial, intră în construcţia unei manifestări aniversare pentru Virginia Zeani. E o înmănunchiere într-o Gală organizată la Cinema Paradiso, de Veneţian Arts Society din Fort Lauderdale, Florida. În cadrul acestei gale, Arts Society va prezenta un film document şi documentar, produs de William Riddle Productions, LLC, care cuprinde evocări ale ilustrei cariere a marii soprane a lumii, Virginia Zeani, oglindite dintr-o perspectivă personală a vieţii şi artei sale, prin clipuri video rare, fotografii, înregistrări şi un interviu realizat cu artista.  

Invitaţii speciali sunt istoricul neozeelandez Roger Beaumont, autor al cărţii biografice „Viaţa şi epoca sopranei Virginia Zeani”, istoricul de operă, lector şi scriitor Mario Hamlet-Metz şi Wayne Kleinstiver, Catedra de Studii Vero Beach Opera.  

Seara se va încheia cu o recepţie cu şampanie, în cadrul căreia, 20 th century va prilejui participanţilor o întâlnire şi conversaţii afective cu soprana.  

Contemporană cu Maria Callas sau Joan Sutherland, celebra artistă Virginia Zeani, legendară şi nerepetabilă în rolul mirabil Violetta de Verdi, interpretat de 648 ori, interpretă, de asemenea, în alte şaptezeci şi unu de opere, în două limbi, în treizeci şi cinci de ani de carieră artistică, fabuloasă este o absolută întrupare a spiritului românesc reliefat în interpretări şi creaţii artistice unice. Glasul maestrei, un glas deasupra glasurilor este şi bucuria şi durerea destinului românesc, înfiripând împreună un mistuitor har prin care artista a dus prestigiul ţării sale, peste munţii cărunţi, peste mările şi oceanele cu ţărmuri la arcadele cerurilor, ale lumii.  

Un promis interviu cu maestra e pe cale de a se desăvârşi, conturat pe seama mai multor discuţii avute până azi, în decursul a doi ani. După ocazia de a o întâlni la Palatul Elisabeta pe maestră, în urmă cu doi ani, de când au rămas cele mai scumpe pulberi de amintire, între mine şi maestră deşi e o prea mare depărtare, vorbind uneori, simt o caldă comuniune şi simt mai adunată şi restaurată România, în jurul celei care i-a pus cununa aurorală a muzicii!  

Maestra Virginia Zeani, de departe, învăluie ţara de duh, nu de hotare. Toate gândurile dinspre maestră la noi şi dinspre noi la maestră se rup din suflet. Asupra lor voi reveni cândva! Din pricină numai sufletească doresc fără răbdare, împlinit interviul. (Aurel V. ZGHERAN aurel.vzgheran@yahoo.com)