E soare, fac bastoane. Mă simt ca pedepsit!
Mi-au scos afară masa, dar tot m-am plictisit.
Ascund sub masă arcul, am şi săgeţi de stuf…
Să nu vadă mamaia, c-o să mă ia de ciuf!
N-am ţintă, dar cu timpul voi trage mai precis.
Şi exersez cu râvnă. Bastoane n-am mai scris…
Mamaia face focul, găteşte de mâncare,
Iar eu încerc s-ating o vrabie-n mişcare.
Şi trag! Săgeata zboară! Şi-ajunge-n al ei zbor
Se-nfige la mamaia mai sus… chiar pe picior!
Ce strigăte, ce ceartă! Primesc chiar şi bătaie:
O porţie-mi dă mama şi una-mi dă tataie.
De-atunci nu trag cu arcul! E prea periculos!
Să nu ţintiţi ca mine, la cineva în… dos!
Iar de bastoane… Timpul din minte mi le-a şters.
Nu le-am mai scris demult. Le folosesc la mers…
