COMUNA ŞINCA NOUĂ, PRIMARUL EI ŞI AI LUI CONSĂTENI
„Homo locum ornet, non ornat homonem locus”
(Omul sfinţeşte locul, nu locul pe om)
„- Domnule primar cărui partid politic aparţineţi?
- Partidului din Şinca Nouă, răspunde fără nici o ezitare, Dumitru Flucuş primarul comunei. Am căutat zadarnic acest partid între zecile de formaţiuni politice care împânzesc teritoriul geopolitic al României (multe din ele, de pomană), nu l-am găsit!
-E un partid al sufletului, m-a lămurit primarul”
*
Aniversarea a 250 de ani de la înfiinţarea comunei Şinca Nouă, a prezentat bilanţul realizărilor comunei din ultimii ani, pe un fundal de istorie laică şi istorie bisericească, care a străbătut permanent ca un fir roşu toată această manifestare.
În anul 1764, an de prigoană în Imperiul Austro-Ungar, 88 de familii din Şinca Veche, pentru a-şi putea păstra credinţa ortodoxă şi a nu participa la regimentele de grăniceri, au lăsat tot ce-au agonisit ei şi străbunii lor de-a lungul timpurilor, au luat clopotul bisericii „în spinare” şi s-au dus. L-au suit peste creşte şi l-au coborât prin văi, fără a traversa vreo apă, căci altfel clopotul şi-ar fi pierdut puterea divină, iar când s-au crezut în siguranţă, în pădurile situate în amonte pe valea Şincii s-au oprit şi s-au aşezat în jurul unei mănăstiri ortodoxe situate pe dealul „Ghie". Au defrişat pădurile, au desţelenit glia şi au creat o nouă aşezare, Şinca Nouă, care cu timpul a devenit cea mai mare comună din ţara Făgăraşului.
„Epoca de aur” comunistă a adus locuitorilor numai necazuri, refuzul de a intra în colectivă făcându-i pe şincani să-şi piardă statutul de comună, fiind înregimentaţi brusc şi fără drept de apel în comună Poiana Mărului cu toate consecinţele negative care izvorau din aceasta.
Lupta pentru redobândirea titlului de comună a continuat în anii după revoluţie şi de abia în 10 mai 2002, primarul Dumitru Flucuş cu multă sudoare plus un munte de dosare, a repus Şinca Nouă la locul cuvenit între cele 2.859 de comune din România, ba mai mult astăzi Şinca Nouă este una din cele 20 de comune care au primit titlul de „sat European” şi este înfrăţită cu comună ecologică Wulkow din Germania.
Şi acum să vorbim de oameni, omenie, dăruire, muncă, viziuni, într-un cuvânt de primarul comunei Şinca Nouă şi ai lui consăteni. Mitruţ (cum îl numesc sătenii pe primarul lor) ne-a adus în sat, telefonul, ne-a legat la canalizare şi la gaze, acum avem apă curentă şi face drumurile să fie bune, a făcut biserica, şcoala, primăria şi se grijeşte de noi. E un primar foarte bun şi e un om de omenie, îl caracteriza un sătean, care avea frumoasa vârstă de 82 de ani şi trăia aici de când se ştia.
Dumitru Fulcuş este un om care polarizează, are viziunea viitorului şi luptă cu hotărâre, înfăptuind pas cu pas, cu înţelepciune, dăruire şi muncă, multă, multă muncă acel model de sat românesc, pe care şi-l doresc toţi românii. Într-un interviu dat la televiziune cu ocazia primirii din partea „Asociaţiei Comunelor din România” a distincţiei, primar de 4 stele” spunea: „mi-am împărţit sarcina de edil pe două componente principale: ridicarea infrastructurii săteşti şi schimbarea mentalităţii tinerilor din comună. Să schimb mentalitatea copiilor dintr-un mediu sătesc mi-a fost cel mai greu. Tinerii din mediul rural au un complex ridicat de inferioritate, când termină cele 8 clase şi merg la oraş la liceu. Şi nu pentru că nu ar fi şi ei inteligenţi ori învăţaţi cu morala şi bunele maniere! Le-am explicat că nu sunt mai prejos decât colegii lor de la oraş, că tradiţionalitatea satului nu exclude modernismul oraşului... Au prins atât de bine învăţătura, încât astăzi nu e weekend, fără să nu se întoarcă în sat toţi elevii şi toţi studenţii care învaţă prin alte părţi!”
În biroul primarului şi pe coridoarele primăriei, nu vezi decât icoane pe sticlă pictate de copiii de la cercul de pictură din sat, iar portul naţional este purtat cu mândrie de tineretul şi copiii din Şinca Nouă, asta spune multe, dacă nu totul. Corul şi echipa de dansuri (care au participat la multe festivaluri, atât în ţară cât şi în Polonia Italia Belgia Germania, Turcia), fanfară (pentru care primăria a cumpărat instrumentele), cursurile de limbă germană, sărbătorile tradiţionale, sunt toate părţi componente ale unui proiect ambiţios, îmbinarea modernului cu tradiţia populară, crearea unui microcosmos sătesc autentic, care să ducă la menţinerea valorilor regionale tradiţionale şi la stabilitatea demografică a comunei.
Două întâmplări pe care eu (reporterul) le-am trăit „live” cum se zice la televizor şi care mi-au arătat cine este omul, nu primarul Dumitru Fulcuş.
1) Suntem în plină pregătire pentru sărbătorirea celor 250 de ani de la înfiinţarea comunei. Primarul de care trag toţi, aleargă de la un punct de organizare la altul, dă sfaturi ia hotărâri, răspunde la telefonul mobil care sună într-una, are grijă să se ocupe de oaspeţii din Germania care chiar au sosit şi deodată în mijlocul acestui tumult, o bătrânică îl trage de mână şi începe să-i povestească ceva iar după expresia feţei se vede că e ceva ce o necăjeşte. El se opreşte, o ascultă cu atenţie preţ de câteva minute şi în final o linişteşte. Ei bine în aceste câteva minute pentru Mitruţ (primarul) nu a existat nimic mai important decât această bătrână şi un ochi de jurnalist nu e uşor de păcălit!
2) Primarul împreună cu delegaţia românilor din Diasporă e la nana Maria care le face scovergi tradiţionale. Sună telefonul şi primarul după ce schimbă câteva vorbe, se scuză pentru că ne părăseşte şi pleacă. A doua zi ne povesteşte, că şi-a pus cizmele şi a plecat să caute vaca unui sătean, care fusese vândută de un cioban la târg. Împreună cu miliţia din încă două comune într-o acţiune de căutare care a durat până târziu în noapte, au reuşit să recupereze vaca, chiar înainte de a fi sacrificată. „Dacă apucau să o taie, nu mai aveam nici o dovadă că e vaca săteanului nostru şi omul rămânea cu pagubă”, ne-a spus primarul în final. Mi-am amintit de ce spusese săteanul nostru „Mitruţ... se grijeşte de noi!”
Cei cinci stâlpi, pe care s-a clădit acest edificiu, numit Şinca Nouă, care pe drept cuvânt se poate numi „un sat românesc model”, se numesc: „Credinţă, muncă, istorie, tradiţii şi Dumitru Flucuş”... omul potrivit la locul potrivit!
(Va urma)
Viorel BĂETU
(AJRP - Europa)
Mömbris, Germania
26 iulie 2014
