Despletite ramuri, văntul le îngenuche
În metanii lungi păna la pămănt,
Lacrima din frunze, dorul parcă-l plănge,
Strune de viori, coarde iar vibrănd.
Iarna nu mai pleacă, trenul e în gară,
Calatorii aşteaptă, peronul e plin,
Teii- înmuguriţi nu plesnesc în floare,
Sunt speriaţi de norii negrii - fumurii.
Doamna supărată işi duce valiza,
Trenul se urneşte, şinele trosnesc,
O batistă albă de brocart sărută
Un obraz în lacrimi şi la drum pornesc.
Primăvara vine ca o domnişoară,
Parfumată iaraşi cu miresme vii
Lacrămioare albe, sunt brodate toate
Pe veşmăntul verde, soare - păpădii.
Maci incendiaţi cu raze de soare
Gătesc iaraşi cămpul pentru îndrăgostiţi
Fluturii în vals işi sărută floarea
Dulce încăntare, viaţa e să ştiţi!
foto internet
Camelia Cristea
