când o să vii
o să deschid fereastra gutuiului
şi-o rescriu ziua să fie
duminică
stând dreaptă ca un şirag de flori albe
deasupra tăietorilor  

nu avem apă în casă avem mai mult
o idee secată
despre noi un anotimp
de ploi despletite
pentru care nu există iertare  

când o să vii poarta fără poartă
se va sparge
şi va striga la lună să se dea la o parte
şi voi călca în picioare
una câte una
toate nopţile albite la tâmplă
dând drumul la uşă  

când o să vii