Îngrop iubirile într-o simetrie dintre cuvânt  

şi pământ  

tristeţea o închid în fereastră  

lumina face umbre în oglinzi  

se susţine muzica în dorinţele care vin  

şi se prefac că pleacă  

în simbioza frunzelor din toate anotimpurile  

zorii zilei dezmint nopţile cusute de lună  

apleacă-ţi durerile pe sânul meu  

în cuvinte zădărnicite existenţe te şterg  

când bolovanul se rostogoleşte fără ţintă  

cu răcoarea izvorului de munte
cu gândul apelor din fântâni  

cerul curge în priviri
râul disecă iubirea vie
gânduri de flori  

în traiectorii pentru gâze minuscule  

magnolii respirând a meditaţie  

ridic făclia în risipirea mea
în ruga ta cenuşie
de reflecţia munţilor  

văpaia e aruncată într-o
alergare de cursă lungă
plasele de păianjeni stau la pândă
pierdem teren nu şi amintiri  

suzana deac