Îngrop iubirile într-o simetrie dintre cuvânt
şi pământ
tristeţea o închid în fereastră
lumina face umbre în oglinzi
se susţine muzica în dorinţele care vin
şi se prefac că pleacă
în simbioza frunzelor din toate anotimpurile
zorii zilei dezmint nopţile cusute de lună
apleacă-ţi durerile pe sânul meu
în cuvinte zădărnicite existenţe te şterg
când bolovanul se rostogoleşte fără ţintă
cu răcoarea izvorului de munte
cu gândul apelor din fântâni
cerul curge în priviri
râul disecă iubirea vie
gânduri de flori
în traiectorii pentru gâze minuscule
magnolii respirând a meditaţie
ridic făclia în risipirea mea
în ruga ta cenuşie
de reflecţia munţilor
văpaia e aruncată într-o
alergare de cursă lungă
plasele de păianjeni stau la pândă
pierdem teren nu şi amintiri
suzana deac