îmi doresc să mângăi apa lină,  

căci inima-mi de tine se anină,  

că-ţi pasă de ea crede stingher,  

şi că ce-o apasă nu-i efemer!!  

pe faţa drăguţa frunza ce adie,  

ca-n cădere pe cap mă mângâie.  

Îmi doresc să te cuprind,  

cântecul vieţii noi să-l ştim,  

să te iau în braţe, să te învârt,  

şi dorurile tale pot să le ascult  

să-ţi venerez orice mişcare  

să-ţi îndrăgesc faţa de floare...  

îmi doresc să te sărut mereu,  

căci altfel parcă n-aş mai fi eu,  

să-mi corupi inima-mi ce învie,  

că în ochi îţi apar zâmbete ţie,  

că şi place oricum chipul tău,  

ochii-ţi şirag în perle eu-lui meu..  

cât mai îmi doresc să-i privesc,  

zâmbetul mereu ţi-l îndrăgesc,  

când dintre dulci gropiţe apare,  

între colţuri de mare candoare,  

gingăşie ce-ar vrea să omoare,  

comună simţire pusă-n pârjoale..  

călindu-ne vieţile-n “canoane”.