îmi doresc să mângăi apa lină,
căci inima-mi de tine se anină,
că-ţi pasă de ea crede stingher,
şi că ce-o apasă nu-i efemer!!
pe faţa drăguţa frunza ce adie,
ca-n cădere pe cap mă mângâie.
Îmi doresc să te cuprind,
cântecul vieţii noi să-l ştim,
să te iau în braţe, să te învârt,
şi dorurile tale pot să le ascult
să-ţi venerez orice mişcare
să-ţi îndrăgesc faţa de floare...
îmi doresc să te sărut mereu,
căci altfel parcă n-aş mai fi eu,
să-mi corupi inima-mi ce învie,
că în ochi îţi apar zâmbete ţie,
că şi place oricum chipul tău,
ochii-ţi şirag în perle eu-lui meu..
cât mai îmi doresc să-i privesc,
zâmbetul mereu ţi-l îndrăgesc,
când dintre dulci gropiţe apare,
între colţuri de mare candoare,
gingăşie ce-ar vrea să omoare,
comună simţire pusă-n pârjoale..
călindu-ne vieţile-n “canoane”.