UNDE EU NU MĂ AFLU...  

Mă reprezintă cărţile mele, ambasadorii mei guralivi şi tăcuţi, pe care i-am născut, crescut şi trimis, acolo unde eu nu pot ajunge. Acesta este miracolul creaţiei...Ecouri despre receptarea lor, pe cele cinci continente primesc mereu şi parcă nu-mi vine a crede...Nici n-am visat să fiu cunoscută în Noua Zeelandă, Australia, Americile, Asia, ca să nu mai vorbim de Europa. Cele mai mari surprize le-am avut din partea cărţilor mele care mi-au adus lauri lăuntrici care nu pot fi comparaţi cu nici un premiu. E şi acesta un motiv de orgoliu personal pentru faptul că am trăit doar prin cărţile mele, am respirat prin ele, am plâns şi am râs doar cu ele.  

S-a întâmplat să-mi lansez cărţile pentru care am luat şi premii, dar eu să nu fiu prezentă acolo. La Târgu Mureş, am luat premiul pentru trei cărţi de critică literară, dar n-am putut să ajung acolo unde toţi mă sărbătoreau. Cărţile s-au lansat în lipsa mea, dar m-au reprezentat cu succes.  

Recent, la Teatrul Dramatic gălăţean, „Fani Tardini”, două albume dedicate lui Ionuţ Florea din creaţia mea din vara aceasta, au stat la masă la loc de cinste şi m-au înlocuit. Actorii au recitat din albumul memorial „Răstignire pe lacrimă” – scris pentru pictorul Ionuţ-Cătălin Florea, iar cărţile mele au circulat din mână în mână. Poate fi ceva mai înălţător?  

Ce altă dovadă de credinţă şi iubire mai pot dobândi?  

Oamenii trădează, cărţile nu. Oamenii uită, cărţile sunt memoria sufletească a tuturor.  

Ele vor fi cu mine şi în lumea aceasta şi în cealaltă.  

Mă voi prezenta în faţa Tronului cu braţele pline de cărţi şi le voi arăta îngerilor şi sfinţilor şi chiar Tatălui Ceresc. Sunt motivaţia mea, pentru toate slăbiciunile, alunecările şi erorile mele.  

Pentru ele m-am nevoit toată viaţa. Am stat în băncuţa mea, o bancă aflată uneori, într-un ungher. Dar de acolo, am putut să zămislesc ceea ce alţii, aflaţi în primele rânduri, n-au reuşit sau nu şi-au propus.  

E uşor să fii la faţă de cortină, să culegi aplauze, să primeşti flori şi zâmbete.  

Mai greu este să fii după arlechin, în culise sau în cuşca sufleorului, convins că fără aportul tău, spectacolul vieţii se va derula, la fel de bine. Nimeni nu te va invita pe podium. Dar tu ştii adevărul.  

Un rol mic, dar esenţial şi absolut necesar pe această scenă lumească unde toţi dau buzna pentru rolurile principale.  

La sfârşit însă, cortina cade la fel peste toţi.  

8 decembrie 2012  

Solemnitatea Inaculatei Concepţiuni  

CEZARINA ADAMESCU