Pe autostrada cerului trafic redus,
E toamnă şi cei mulţi s-au dus
Spre lumi însorite, neştiind ce e frica
În lume-s departe, taman în Africa.

E toamnă, de frig, bărbaţi-s în frac,
Ţinute în ţarc, florile-n parc
Deşi le e frig şi ploaia le udă
N-au găsit loc unde să fugă.

Beznă şi frig, doarme furnica,
La uşa casei plânge pisica,
Baieţii din parc îşi strâng garoul,
Cerşetorii inundă metroul.

Înăuntru la Capşa cafele şi fum,
Strada-i pavată cu femei de consum,
Stridenţe, dichisuri, claxoane
Pruncii-n canale fac foame.

Leafa e mică, preţuri tot cresc,
Mama cu tata singuri vorbesc,
Bunica-n genunchi stă la icoane
-Sănătoasă să fiu, ţine-mă Doamne.

Firişoare de fum se înalţă spre cer,
Fir de poveste în aer deşiră,
Nepoţii de azi îi vezi cum se miră
Şi adorm la un basm despre lumea de ieri.