Toamne cu primăveri târzii
ninge viscolit cu jocuri
dureri şi mister
în clinchet din clopoţei-
lăcrămioare scuturate de cer
fulgi inocenţi în dorul crăpat
la voia întâmplării
se aştern puri
nemotivata absenţă lasă buzele arse
jivinei pe moarte urlând în pustiu
de explozia cuvântului
ce îl ascund sub ruine înerbate
de uitată cetate
reîntregindu-te sub pleoape închise
prin lumina din vis fără ţintă alerg în surdina-
mecanismului ticăind obosit
de cleiul-rugină
strângând împrăştiate rămăşiţe
în drum către tine din mine să adun
într-o continuă vină neştiută-
cutezanţă de pradă căzută în capcană
dezvelesc troiene să adun scormonind
parfum de gutui în ace de vorbă încremenit
în pivniţa-viaţă închis
alungând seceta din trup istovit
strângând înfometaţi recolta
să avem hrană-
săruturi sădite în noi
pentru ultima călătorie
prin toamnele cu primăveri târzii
când nu vom mai fi
decât amintiri ale vântului
povesti purtate în şoapte pe aripi nevăzute
jurnal de calatorie…08 decembrie 2012
