Titel Popovici. O carte de Octavian Ursulescu, prin care muzicianul şi Iaşiul lui vibrează  

(partea a doua)  

După 1989, Titel Popovici a organizat Festivalul şi concursul internaţional de creaţie şi interpretare „Iaşi 91”, jurizat de Anton Şuteu, Marius Ţeicu, Dan Stoian, Vasile Spătărelu, Viorel Munteanu, Eugen Rotaru, Ion Barta, Eugen Pătraşcu.  

De ce savoare s-ar bucura cititul cărţii dacă s-ar apuca cineva să descoase întreaga pânză a tabloului zugrăvit de Octavian Ursulescu?! Mai ales că nu ar putea-o face cu migala şi splendoarea povestirii, ca cel ce i-a fost apropiat muzicianuui, l-a cunoscut, l-a cercetat, i-a oglindit viaţa de la caneaua duhului!...  

Lăsând cititorul să redescopere pe muzicianul Titel Popovici din carte, prezentarea ei nu poate fi decât cuprinzătoare de esenţial, anunţând pe cititor că va regăsi în pagini vrăjitoarele gale, festivaluri, recitaluri, „în fruntea unor diverse formule de orchestră”, va revedea scenele de la Filarmonică, Sala RTV din Iaşi, Casa Tineretului, Teatrul Naţional, Operă, pe celebrele stele ale muzicii româneşti, Anca Parghel, Octavian Ocu, Teodora Popa-Enache, Marcela Buruian..., îl va regăsi pe maestru ca profesor la Şcoala populară de arte din Iaşi, clasa de muzică uşoară la care a colaborat cu Aurora Broşteanu şi a călăuzit pe drumul începutului pe Aurel Neamţu, Constantin Florescu, Octavian Huianu, Carmen Rădulescu, Diana Speranţa Spânu, Alina Mavrodin, Zâna Roman, Irina Scafaru, Teodora Popa-Enache, Nina Radu, Nina Doroftei, Claudia Ionescu, Angela Caraiman, Gabriela Bânzar, Adriana Dospinescu, Brânduşa Acsânte, Anca Parghel, Marcel Buruian, Trio-ul vocal „Ritmic ’85”, Mihail Călin, sextetul vocal „Cromatic”...  

Ceea ce e mai puţin ştiut din viaţa lui Titel Popovici, şi e dezvăluit în carte, e faptul că a avut şi abilităţi sportive, activând ca sportiv de performanţă pe postul de portar de fotbal, în tinereţe, la reprezentativa de juniori a României, în turneul FIFA din Spania, anul 1957, fiind coleg de lot cu Mateianu, Motroc, Petru Emil, Ivansuc, Mureşan, Octavian Popescu, Halagian..., avându-l antrenor pe Constantin Teaşcă; în campionatul intern a jucat la „Locomotiva” din Iaşi, „Progresul” CPS din Bucureşti, „Unirea” Iaşi, „Moldova” Iaşi, CSM Iaşi.  

Mai sunt notabile din activitatea muzicianului Titel Popovici, şi sunt prezentate în carte, colaborarea la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iaşi, ca profesor cu specialtatea „Ansamblu de orchestră muzică uşoară-jazz, Aranjamente vocale şi orchestrale”; premiile pentru romanţele sale, la Festivalul „Crizantema de Aur”, de la Târgovişte; colaborările cu mulţi solişti, compozitori, textieri, actori, instituţii, Televiziune, Operă, Filarmonică, Teatru... Cartea scrisă de Octavian Ursulescu, „Titel Popovici” citează şiruri de nume, denumiri, titluri ş.a..., cu mare rigoare. Ample paragrafe din pagini sunt dominate de Iaşiul său, care i-a fost o a doua inimă, o a doua viaţă. Un număr mare de personalităţi culturale şi artistice proeminente, pătrund în lumea pe care o dezvăluie această carte în majuscule, una dintre cele mai bune din câte se scriu azi, în puţine secunde de veghere la fosforul geniului artiştilor noştri ce se degradează în umbra superficialităţii, părăsirii sau acuzabilei nepreţuiri.  

„Această carte”, mărturiseşte autorul, „(ca şi precedentele, consacrate reputaţilor compozitori Temistocle Popa şi Paul Urmuzescu, dar şi următoarele) se vrea o pledoarie pentru profesionalism în muzică. Prea mult amatorism, prea mult kitsch în toţi aceşti ani din urmă, prea multe valori autentice ignorate total de mass-media şi implicit uitate de marele public. Măcar în cadrul colecţiei de faţă adevăraţii maeştri să-şi ocupe locul meritat!”.  

Şi îl ocupă, cu adevărat! După conştiinţa artistică a prezentatorului de spectacole, care schimbă în chip merituos microfonul în condei, rostirile în articole şi cărţi, atât unele cât şi celelalte pe o câmpie rodită cu trudă, pentru înaintarea şi înnoirea memoriei în măreţia muzicii.  

Cartea „Titel Popovici” împătureşte în pagini un spirit scăpărător al evocării muzicianului. Din ea se revarsă chiar umbra lui, chiar glasul lui, chiar opera lui, trudele lui. Toate sunt o hrană pentru sufletul cititorului, din partea autorului cărţii, dar şi din citate selective, din rostirile celor mai multe dintre personalităţile artei şi culturii româneşti, care şi-au intersectat drumurile vieţii cu maestrul, ori care îi datorează căutarea şi găsirea afirmării şi consacrării lor în lumina artei muzicale.  

Spre încheiere, soţia maestrului dezvăluie în carte, tăria, iubirea şi altruismul maestrului care până în ultimele secunde de viaţă şi-a adunat resursele, negândindu-se mai mult la sine decât la cei dragi. Maestrul se pregătea şi se înarma de călătoria cea mare în posteritate, somându-şi destinul să nu-i ia puterea de a iubi, până la sfârşit. O încheiere de carte în crepusculul tremurând al ultimelor amintiri ale soţiei muzicianului Titel Popovici: „Toată viaţa l-am iubit, dar abia după ce l-am pierdut am realizat cât de imensă era dragostea mea! Cât a fost bolnav l-am îngrijit cu o dăruire de care nu mă credeam nici eu în stare, culmea, tocmai el era cel îngrijorat de sănătatea mea, nu cumva să plec eu înaintea lui... dacă îl întreba cineva ce tratament urmează sau ce dietă ţine, răspundea invariabil:«Mimi ştie!». Îmi e greu să-mi amintesc, îmi revin mereu în minte anii de suferinţă...”.  

Cartea însă, răscoleşte anii de iubire care au închegat un spirit cultural ieşean, urzit pe două coordonate: înainte de Titel Popovici şi după Titel Popovici. Fără Titel Popovici urmează în lumea muzicală ieşeană şi naţională, timpul în care nu există maestrul, dar trăieşte. Prin această carte scrisă de Octavian Ursulescu, „Titel Popovici” trăieşte şi intră în conştiinţa şi sufletele noastre. (Aurel V. ZGHERAN aurel.vzgheran@yahoo.com)