Ţi-aş cere Doamne ziua de ieri
Când mă-mbăiam în iubire,
Sufletu-mi tânăr însetat de plăceri
În fiece lucru căutând fericire...

Ţi-aş cere Doamne ziua de ieri,
Să-mi dai tinereţea şi frumuseţea-napoi
Dar teamă mi-e Doamne că ai să îmi ceri
În schimbul acesta bucuriile noi.

Aşa că îmi bucur doar gândul,
Prin praful din drum veşnic hoinar,
Prin ani mă întorc zile de-a rândul
Fata de ieri visând că sunt iar.

Nebună s-alerg iarăşi prin crânguri
În ape de munte trupul să-mi scald,
Să sting tinereştile ruguri
Ce şi astăzi în mine încă mai ard.

Să mai caut iubirea prin iarbă,
Să mai simt deasupra trupul vânjos,
Ca şi ieri să îi fiu astăzi tot dragă,
Şi mie să-mi pară dintre toţi mai frumos.

Despărţirea de-o fi ca să vină,
Doamne, mă fă ploaie şi vânt,
Oriune va fi, găsind rădacină
Să-l hrănesc şi în braţe să-l strâng.

De iubire Doamne nu-l vindeca,
Lasă-i rana de mine deschisă,
Până când sortit ni-e spre cer a pleca,
În clipa de tine la naştere scrisă.