imi ascund timida umbra,
de existenta si de tine
pentru a te putea contempla in tacere....
mi-e teama sa respir,
mi-e teama sa tresar,
desi intreaga-mi fiinta vibreaza frenetic.
lumina ta m-ar putea orbi
trecand prin florile de gheata
ale ochilor mei
in care lacrimile-au impietrit demult.
nu-mi ajunge aerul intregii lumi....
mi-e sete de suflarea ta,
mi-e atat de frig
si-as vrea sa te ating
si mi-e teama
si mi-e dor
sa simt lotusii sufletului meu inflorind.
as vrea sa-mi afund palmele arzande
in colbul prin care
pasii tai au trecut candva grabiti
si sa-l asez,talisman,
in clepsidra inimii mele
pentru vesnicie.
apusul isi incovoaie gandul spre zenit...
ingenunchiez incet in noapte
in reverie si realitate...