Aduc în discuţie acest subiect: sufletul este nemuritor, este opinia mea. Pornind de la CREAŢIE urmând o EVOLUŢIE…
De mii de ani, această întrebare îi pune pe oameni în încurcătură.
Credinţa în nemurirea sufletului este împărtăşită aproape în unanimitate de religii şi secte ale creştinătăţii. O întâlnim ca doctrină oficială a iudaismului. În hinduism, această credinţă stă la baza învăţăturii reîncarnării. Musulmanii cred şi ei că sufletul trăieşte după ce corpul moare. Animismul african, şintoismul şi chiar budismul, predau variaţiuni pe nemurirea sufletului.
Vin cu un exemplu ce poate arăta interesul acestei teme încă din antichitate. UN ERUDIT (70 de ani) şi, în acelaşi timp, profesor, a fost acuzat de impietate și corupere a minţilor tinerilor prin intermediul învăţăturilor sale. Cu toată capacitatea sa de a se apăra printr-un strălucit discurs, pe care l-a ţinut în timpul procesului, juraţii plini de prejudecăţi îl găsesc vinovat şi îl condamna la moarte. Dar cu câteva ore înaintea execuţiei, bătrânul profesor le prezintă elevilor adunaţi în jurul său o serie de argumente care susţin că sufletul este nemuritor. Bătrânul condamnat nu este altul decât Socrate, renumit filozof grec din sec. al V-lea i.c.
Discipolul său, Platon a consemnat acestea în eseurile sale Apologia lui Socrate şi Fedon.
Socrate şi Platon au fost printre primii care au promovat ideea că sufletul este nemuritor.
Fireşte sunt gânduri personale, viaţa implică: dăruire şi dragoste, împliniri şi speranţe..., fiecare din noi ca semeni, suntem o părticică din Univers. Oare să ne "stingem", să ne "trecem"... atât de "goi" fără sentimente, fără spiritualitate...?
Ne-ar fi de un real folos să avem un Eminescu nemuritor... (un singur exemplu...) oare spiritualitatea sa, nu există? Cel pământean a părăsit această lume, însă gândirea, spiritul, sufletul său rămâne printre noi. Eminescu vârf de lance a spiritualităţii româneşti.
***
Când analizăm e-ul omenesc o facem fără a cerceta şi partea nemuritoare, parte de natură divină. Înţelepciunea, credinţă, spiritualitatea acestea pot produce revelaţie, devii conştient de o realitate dincolo de cea pe care o cunoşteai înainte. Simţurile şi gândurile te ajută să devii conştient că o parte a ta, el spiritul, e eternă şi indestructibila, deci moartea nu există. Celelalte părţi ale eu-lui tău care te domina, pe care le cunoşti: emoţii şi dorinţe, cunoaştere şi idei sunt în preajma ta însă nu sunt parte din tine. Timpul vei realiza că nu există, el nu poate afecta un lucru etern. Revin de fiecare dată la iubire, deci la viaţă. Prefer să cred că sufletul este nemuritor decât să mă las convins că mă trag din maimuţă! Vă invit la dezbateri!
(fragment din: Sufletul este nemuritor de Gheorghe Şerbănescu)
